Au trecut abia câteva zile de la încetarea restricțiilor sociale, dar comportamentul multora dintre noi arată deja câte nu am înțeles din starea de urgență ce tocmai s-a încheiat. Noua etapă în care România a intrat, pentru următoarea lună, nu înseamnă ignorarea cu bună știință a regulilor de protecție în fața noului virus, așa cum am văzut în weekendul trecut, ci ar trebui să însemne exact contrariul. Dacă nu înțelegem nici măcar un fapt atât de simplu, este doar o chestiune de timp până când starea de urgență va fi instituită din nou.
Sâmbătă după-amiază, parcurile și străzile din Galați erau pline de grupuri de oameni care nu respectau nicio regulă de distanțare socială. Doar puținii trecători care mai purtau mască aduceau aminte că tocmai ce ieșiserăm din starea de urgență. În țară, lucrurile au stat și mai rău: la vămile din vestul României au fost cozi de sute de persoane aflate una lângă alta, în parcurile din București tinerii au dat petreceri noaptea, iar un grup de covidioți (așa cum au fost numiți de public) au ignorat complet legea și au protestat în fața Guvernului, cerând dovezi că actuala epidemie de coronavirus este adevărată.
Toate aceste situații demonstrează că mulți dintre noi nu au înțeles nimic din starea de urgență. România a reușit să țină sub control epidemia de coronavirus tocmai datorită măsurilor restrictive impuse în luna martie. Deciziile luate de autorități au avut rezultate nesperat de bune, dacă ne uităm ce s-a întâmplat în alte state. Situația epidemiologică în România era sub control, la încetarea stării de urgență. Tot ceea ce am reușit să facem în ultimele luni ar putea fi însă șters repede cu burete, în decurs de doar câteva zile, dacă nu înțelegem importanța capitală a măsurilor de protecție: păstrarea unei distanțe de cel puțin doi metri față de alte persoane, purtarea măștii de protecție, spălatul pe mâini etc.
Situația din Suceava și chiar cea din Galați ne-au arătat cum un număr inițial mic de îmbolnăviri poate avea un puternic efect de domino, într-o perioadă scurtă de timp, transformându-se în adevărate focare, atunci când vine vorba de un virus atât de contagios.
Ar putea sistemul medical din România să facă față unei creșteri exponențiale a numărului celor bolnavi? Fără îndoială că nu, având în vedere dotările limitate de care dispunem în spitale și faptul că personalul medical, atât cât mai este, suferă deja de extenuare. Așadar, fiecare dintre noi poate stabili, la nivel individual și cât se poate de concret, dacă, prin comportamentul pe care îl avem, vom face necesară sau nu o nouă stare de urgență în România.
