În fiecare an, în România, în jur de 7.000 de femei află că suferă de cancer la sân. Acest tip de cancer este, de departe, cel mai frecvent în rândul femeilor. De-a lungul anilor, țara noastră a făcut puțin, spre deloc, pentru a asigura un program de screening, esențial pentru ca boala să fie depistată în stadii incipiente. Autoritățile nu doar că nu au mișcat un deget pentru a schimba această situație, dar prin deciziile prost gândite pe care le-au luat au făcut ca un medicament esențial pentru pacientele cu cancer mamar să dispară din țară, în ultimele luni.
Medicamentul în cauză se numește tamoxifen și este folosit pentru prevenirea recidivelor în cancerul la sân, dar și pentru prevenirea îmbolnăvirii în cazul pacienților (cancerul la sân îi afectează și pe bărbați) cu predispoziție genetică. Trebuie să înțelegem că nu vorbim de vreo inovație de ultimă oră pe care săracul stat român nu și-o poate permite.
Tamoxifenul a fost descoperit în urmă cu aproape șase decenii și se află pe lista medicamentelor esențiale ale Organizației Mondiale a Sănătății, unde sunt incluse cele mai sigure și mai eficiente medicamente necesare în orice sistem de sănătate.
Cu alte cuvinte, această moleculă ar trebui să fie disponibilă pe scară largă, pentru ca pacienții să poată beneficia de ea, lucru care în România nu se mai întâmplă deja de cel puțin trei luni.
Potrivit legii, tamoxifenul este disponibil gratuit pentru bolnavii din România. Gratuit, dar de negăsit și fără alternativă terapeutică. Dacă s-ar găsi în farmacii, medicamentul necesar pentru o perioadă de două luni ar costa 52 de lei.
Cum au evoluat însă lucrurile până aici? În primul rând, autoritățile au decis, în urmă cu mai mulți ani, ca România să aibă cele mai mici prețuri ale medicamentelor din toată Europa. Astfel, s-a ajuns în situația ca unii producători să vândă în pierdere, ceea ce i-a făcut să ocolească piața românească. A apărut astfel exportul paralel de medicamente, care a făcut ca numeroase molecule, multe dintre ele fără înlocuitori, să dispară din farmaciile noastre.
Cine plătește această decizie pur politică? Pacienții, bineînțeles, care s-au trezit într-o adevărată distopie, unde viața lor depinde de medicamente aduse, prin cunoștințe, din străinătate, deoarece statul român este incapabil să le asigure. Acum, cu restricțiile de circulație impuse de pandemia de coronavirus, procurarea medicamentelor de la rudele din străinătate a devenit și mai dificilă pentru acești bolnavi, deveniți victime nu doar ale bolii, ci și ale incompetenței și intereselor politicienilor noștri.
