Undeva, într-o comună din ţară, un primar euforic şi-a sărbătorit victoria ieşind la miezul nopţii cu calul pe uliţe, urmat de la o distanţă respectoasă de câteva maşini pline de admiratori… Candidatul, destul de pântecos, dar, de, nici calul nu era alb, nici uliţele asfaltate şi nici măcar prea bine luminate…
Nu contează de la ce partid era candidatul respectiv. Dar, pe undeva, această imagine alesului pozând în Mihai Viteazul mi s-a părut că dă, într-o bună măsură, „starea naţiei” în momentul de faţă. Când s-au dat primele rezultate, mulţi au privit mai ales spre Capitală – unde circul, de altfel, continuă - sau cel mult spre „luminile” marilor oraşe. Comentatori de toate felurile s-au întrecut a analiza ce-a făcut stânga, cum a ieşit dreapta, unii deja „aruncă zarurile” pentru parlamentare, dar puţini s-au obosit să se întrebe ce se întâmplă în Corcâlenii din deal şi celelalte mii de comune-surori din ţară.
În bezna nopţii alegerilor, fiecare candidat a ieşit „cu calul” pe uliţă sau şi-a luat câmpii, după cum i-a fost dat scorul electoral. În ceea ce-i priveşte pe alegători, cei mai mulţi, din păcate, au rămas „în bezna” absenteismului – din dezamăgire faţă de clasa politică, din indiferenţă, din frici imaginare etc.
Şi deşi se vorbeşte de „revoluţii” de tot felul, poate că prima revoluţie la care mi-aş fi dorit să asist la aceste alegeri ar fi fost revoluţia ieşirii la vot! Ieşirea din imobilism, din fatalism, ieşirea din acel „oricum nu contează”. Din păcate, după trei decenii de exerciţiu democratic, aproape două treimi din electorat încă nu a înţeles că fiecare vot contează. Şi aici nu este vorba numai de rezultatul votului în favoarea unui candidat sau altul, ci în acel gest de minimă implicare civică de la care pot pleca lucrurile cu adevărat importante pentru o comunitate.
Problema cu absenteismul, cu imobilismul electoratului, este că mulţi dintre aleşii care se urcă acum în şa, neluaţi la întrebări din când în când, cam uită să mai coboare cu picioarele pe pământ. Le place acolo, cocoţaţi călare, privind lumea de sus. Mulţi se vor plimba ca vodă prin lobodă, iar peste patru ani vor veni iar să ne bată la poartă, să le reînnoim mandatul.
