Creșterea constantă a numărului cazurilor de COVID-19 arată că situația din România este deja scăpată de sub control. Odată cu apropierea sezonului rece, care ar putea fi un catalizator pentru răspândirea noului coronavirus, singura întrebare care se mai poate pune este ce putem face pentru ca situația să nu atingă cote dramatice, așa cum s-a întâmplat în urmă cu doar câteva luni în Italia?
Cu toate că au fost primite cu nemulțumire, măsurile de izolare luate în primăvară, odată cu anunțarea stării de urgență, s-au dovedit a fi o abordare eficientă în limitarea răspândirii noului virus. Relaxarea care a urmat după aceea și modul în care mulți dintre noi am ales să ignorăm pericolul ne-au adus în stadiul în care ne aflăm astăzi. Iar ce e mai rău pare că abia urmează, mai ales dacă nu vom face nimic pentru a stopa acest val. În aceste condiții, posibilitatea revenirii stării de urgență nu mai pare atât de improbabilă.
Imaginile pe care le-am văzut în martie și aprilie în spitalele din nordul Italiei se pot petrece oricând și în România. Diferența este că, spre deosebire de regiunile din nordul Italiei, care beneficiază de sisteme de sănătate performante, sistemul sanitar din România pare deja că și-a atins limitele. Cu alte cuvinte, chiar în timp ce numărul pacienților care vor avea nevoie de terapie intensivă crește, de la o zi la alta, paturile libere de la terapie intensivă sunt deja pe terminate, cum pe terminate sunt și unele stocuri de medicamente folosite în tratamentul COVID-19.
Afectați sunt și vor fi însă nu doar bolnavii infectați cu noul coronavirus, ci și pacienții non-COVID, fie ei acuți sau cronici. Deja, în ultimele luni, bolnavii cronici au avut acces îngreunat sau chiar nu au avut acces la servicii medicale în spitale. Pentru bolnavii de cancer, spre exemplu, întârzierea diagnosticului și a tratamentelor poate fi o condamnare. Dificultăți sunt însă în toate sectoarele medicale, nu doar în spitale. În Țiglina I, într-o clădire în care funcționează mai multe cabinete medicale de familie, pacienții, majoritatea persoane vârstnice, sunt puse să aștepte zeci de minute pe trotuar, în picioare, pentru a obține rețete sau trimiteri de la medicii de familie. Singura lor interacțiune cu medicul lor de familie este prin intermediul asistentei, care mai descuie din când în când ușa clădirii. Cei mai norocoși pot vorbi totuși cu medicii, tot din stradă, prin gratiile geamurilor de la parter. Este un mod foarte ”profesionist” de a asigura asistența medicală primară a pacienților pe care îi ai în lista cabinetului.
