Acum, că a trecut şi Paştele… putem să ne gândim serios la Crăciun, şi, între timp, la destinaţia pentru vacanţa de vară, vorba unui prieten, sau, mai bine, putem să ne detaşăm puţin de spiritul sărbătoresc şi să privim jur împrejur.
Trecând peste micile detalii precum eternele gropi din asfalt, praful care domneşte pe străzi sau şantierele care parcă au autorizaţie cu perioada „pentru eternitate”, am putea să ne uităm şi la realitatea în care trăim.
Ştiţi care este această realitate? Cea în care persoane care îşi plătesc, cu bună credinţă, facturile la întreţinere, ajung să nu mai primească apă rece la robinet, pentru că vecinii lor au datorii neachitate.
Dar faptul că o relaţie atât de simplă – plăteşti-primeşti, nu plăteşti-nu primeşti – poate fi încălcată atât de uşor în Galaţiul secolului XXI nu este cel mai grav lucru.
Mult mai grav este că, de Paşti, societatea locală de furnizare a apei potabile a decis să reia alimentarea cu apă a blocurilor cu datorii.
Să ne lămurim: este vorba despre blocuri sau scări de bloc în care locatari cu datoriile achitate la zi nu au mai primit apă la robinet, pentru că vecinii lor au datorii la întreţinere.
Deci, vorbim despre aceşti cetăţeni, bun-platnici, care scot bani din buzunar pentru ceea ce consumă, dar care, ghinionul lor!, trăiesc într-un oraş în care toate se tratează la grămadă.
Adică, dacă o asociaţie are datorii neachitate către Apă Canal, societatea va opri furnizarea de apă potabilă către toată asociaţia, indiferent de procentul bun-platnici/rău platnici…
Cum vă spuneam, jenant nu este că pentru doi datornici s-a oprit apa potabilă la o scară întreagă.
Jenant nu este nici măcar că societatea de apă nu a asigurat, cu cisternele, cantitatea suficientă de apă, recomandată de Direcţia Sanitară.
Nu este jenant nici măcar că nu a luat atitudine pe acest subiect niciunul din cei 13 + 2 parlamentari de Galaţi, care, la alegerile uninominale se dădeau „de-ai noştri”…
Jenant a fost că apa a început să curgă la robinetul blocurilor cu datorii fix de Paşti. Adică, aceşti oameni au primit un mare cadou, evident din partea autorităţilor.
Care acum se enervează sau, mai calme, explică faptul că toţi cei cu datorii trebuie să îşi achite debitele, că nici Apă Canal nu poate funcţiona eficient fără să încaseze bani pe facturi, că legislaţia în România e strâmbă şi nu există contracte individuale, astfel încât să se blocheze robinetele de apă doar în casele rău-platnicilor, că este criză şi mulţi datornici au situaţii foarte grele că, că, că…
Toate acestea sunt adevărate, însă cât de ruşinos este să primeşti, la ocazii deosebite – de Paşti, de pildă - cică un cadou din partea autorităţilor locale; un serviciu pentru care (culmea!) ai şi plătit…
Şi cu toată jena pe care o simţim pentru o astfel de situaţie, facem obrazul gros şi mulţumim din suflet pentru dar, aşteptând cu speranţă Crăciunul…
