Nu trebuie să fi participat la cursuri de numerologie pentru a înțelege că România se apropie (nu chiar atât de) încet, dar sigur, de o prăpastie. O arată un studiu recent al Institutului Național de Statistică, care estimează că populație țării s-ar putea reduce, în următoarele două decenii, la 17 milioane de persoane. Până în 2070, scenariul cel mai plauzibil este că vom rămâne doar 13,8 milioane de locuitori.
Pe termen mediu și lung, scăderea populației este, cel mai probabil, amenințarea cea mai serioasă pe care o vom avea de înfruntat. În plus, natalitatea scăzută înseamnă și o îmbătrânire constantă a populației, ceea ce va însemna o nevoie crescută de servicii medicale și sociale. Datele Direcției de Statistică Galați arată că decalajul dintre numărul nașterilor și cel al deceselor a făcut ca județul nostru să piardă, din 2015 și până în 2019, peste 20.000 de locuitori.
Scăderea demografică a populației este ca o reacție în lanț scăpată total de sub control. Cum fenomenul pare imposibil de stopat, tot ce ne-ar mai rămâne de făcut este să-i reducem din efectele nedorite. Pentru aceasta, am avea însă nevoie de instituții care să funcționeze măcar decent, dacă nu performant. Și aici, bătălia pare deja pierdută. Corupția, angajările făcute fără a se ține cont de merite și birocrația excesivă au creat un aparat administrativ slab și ineficient, care cu greu va putea face provocărilor de natură socială care vor veni la pachet cu scăderea populației.
Poate că cel mai sigur pariu ar fi cel pus pe Educație. Formarea unor viitoare generații educate și pregătite pentru noile realități economice și sociale ar putea să fie singura noastră salvare, ca societate. Din păcate, ultimele exemple, cum ar fi cursul de numerologie promovat printre cadrele didactice chiar de unele inspectorate școlare, ne arată în ce derivă se află sistemul de învățământ din România.
Nici încurajarea natalității nu face parte, încă, din discursul public al politicienilor români, fără să mai vorbim de măsuri concrete în acest sens. În aceste condiții, vom rămâne tot mai puțini, mai bolnavi, în timp ce mulți copii născuți în familiile românilor stabiliți în alte țări vor cunoaște România doar din poveștile părinților și ale bunicilor.
