M-am întrebat adeseori, sper de cele mai multe ori în gând, care este limita de suportabilitate a omului la stres. Lucrurile par destul de simple în condiții normale. Din punct de vedere psihologic, creierul este programat să perceapă experiențele, să le catalogheze pe cele negative, unele chiar periculoase, și abia apoi să reacționeze corespunzător.
Totuși, ușurința cu care mulți dintre noi tratează situația din prezent denotă o stare de fapt relaxată și în același timp, inadecvată, chiar încărcată cu o lipsă de înțelegere a realității. Altfel spus, fără a ne raporta neapărat la epidemie, constatăm reacții adverse, nestresate, la vaccinarea împotriva risipei și a bunului-simț. Nu pretindem nimănui să aibă anticorpi sau empatie în acest context, dar un minim de responsabilitate poate fi solicitat oricând de cei care contribuie în economia reală.
Dispariția din spațiul public a teoriei economice bazate pe creșterea consumului, la rândul său axată pe o creștere din pix a veniturilor salariale, este însoțită acum de o raționalizare a cheltuielilor bugetare. Din nefericire, lipsa de înțelegere a acestor constrângeri este însoțită și de o serie de manifestări nelalocul lor din partea unor bugetari care ar trebui, mai curând, să fie preocupați de creșterea calității serviciilor pe care le oferă.
Altfel, formula Produsului Intern Brut (PIB) este una simplă, accesibilă tuturor, chiar și utilizatorilor de wikipedia. Chiar dacă nu ar fi așa, lucrurile sunt cât se poate de limpezi. Orice cheltuială ce depășește veniturile poate fi asigurată doar din împrumuturi. Acestea, la rândul lor, sunt purtătoare de dobânzi, iar țara noastră plătește din greu astfel de costuri suplimentare pentru a asigura salarii și pensii, conform legilor în vigoare. Veniturile sunt, parțial, (sub)asigurate de un organ fiscal destul de anchilozat, cu unii șefi numiți politic ce fac destul de greu diferența între deconturile de TVA și notițe preluate de la subalterni pe șervețelele de cafea.
Nimic din toate acestea nu ne poate îndepărta de adevăratul stres. Acesta aparține sistemului privat, efectiv frecat la icre, pe românește, de o pandemie care, din nou, își arată colții. Mai mult, stresul celor care nu își pot face un plan de afaceri din cauza celor 120 de modificări ale legislației fiscale într-un singur an este de... neprețuit. Nici măcar prin abordarea corectă și sănătoasă a businessului, ce să mai vorbim de faimosul card din reclame...
