Imaginile dramatice cu pacienți scoși de pompieri pe geamuri din spitalele românești în flăcări ne populează viețile și ne șochează cu o periodicitate absolut înfiorătoare și de neînțeles. În plus, cam de fiecare dată, este vorba despre unități sanitare cu probleme tehnice depistate în trecut și neremediate vreodată. Pandemia a dat peste cap un sistem și așa șubrezit în trei decenii în care investițiile reale l-au ocolit permanent. Spoielile, improvizațiile și delăsarea au făcut ca astfel de pățanii tulburătoare să devină o obișnuință.
Nu este mai puțin adevărat că la baza unor asemenea tragedii se află și lipsa de înțelegere a populației care reumple secțiile ATI COVID, după ce vaccinarea a fost tratată ca un moft. Culegerea informațiilor privind imunizarea de pe site-uri obscure ce vehiculează scenarii 5G și alte năzdrăvănii, ca să fim eleganți, au făcut ca suprasolicitarea nevoii de oxigen să aprindă focul, la propriu, nu la figurat, iar nouă din cei zece pacienți internați în secția ATI a Spitalului de Boli Infecțioase din Constanța au decedat vineri dimineață.
Departe de noi gândul de a creiona o culpabilizare colectivă, dar modelele promovate în prezent în spațiul public românesc sunt, în marea lor majoritate, unele greșite. Raportându-ne strict la cei care conduc destinele acestei țări, putem remarca cu ușurință personaje aproape grotești, inși ce se descurcă relativ greu în limba maternă și hahalere veroase ce cultivă cu obstinație scopuri personale. Cu astfel de lideri, nu e de mirare că oamenii de rând au înțeles că arta supraviețuirii este de a te descurca pe cont propriu, cu riscurile și compromisurile de rigoare.
Altfel, decuplarea agendei publice a politicienilor de cea a alegătorilor nu s-a produs recent. Clivajul instalat la nivel social are drept cauză proasta gestionare a resurselor publice de către cei dintâi, cu efecte vizibile, pe termen lung, asupra celor din urmă. De aici și neîncrederea populației, chiar și în cazul promovării unor politici publice rezonabile ce ar putea genera plusvaloare în comunitate. Ca întotdeauna, tăierea nodului gordian și ieșirea din această paradigmă greșită revin celor cu putere de decizie. Pentru că, altfel, nu ne mai facem bine.
