Venit la București pentru o discuție privind descentralizarea, primarul Clujului, Emil Boc, a atras atenția asupra faptului că, fără reformele asumate prin PNRR, România riscă să piardă banii europeni.
În plus, fostul premier a pus accent pe descentralizare, arătând că a discutat cu actualul șef al Executivului despre concretizarea celor şapte domenii de reformă: tineret și sport, turism, mediu, cultură, sănătate, educaţie şi agricultură, unde, din 2017, întreg procesul s-ar fi blocat. Mai mult decât atât, Emil Boc este de părere că în domenii precum sănătate, sau educaţie, există direcţii judeţene care trebuie să preia atribuţiile de la nivel central. ”Să nu mai venim cu dosărelul de fiecare dată la București”, a adăugat, plastic, edilul-șef ardelean. Toate bune și frumoase până aici. Cu proiect de transport subteran în zona metropolitană de circa două miliarde de euro și cu un buget pe acest an estimat la peste 434 de milioane de euro, lui Emil Boc îi convine să vorbească despre preluarea unor instituții, altfel destul de bugetofage și care reclamă, fără discuție, investiții.
Altfel însă stau lucrurile mai pe la noi, prin sudul Moldovei. Într-o recentă discuție telefonică avută cu un alt primar liberal, de această dată cel din Tecuci, ne-a fost prezentată o altă realitate, una cu adevărat dureroasă. Aflate la periferia accesării fondurilor europene, așa numitele municipii de rang doi au stagnat masiv în ceea ce privește dezvoltarea și atractivitatea pentru tinerii aflați în căutarea unor locuri de muncă. Mai degrabă, nevoi primare ale comunității, precum asfaltarea, sau canalizarea, au fost satisfăcute în mediul rural, acolo unde lipsa joburilor a condus însă la îmbătrânire și depopulare masivă. Cu alte cuvinte, nici în căruță, nici în teleguță, iar cu un buget municipal ce prevede la capitolul cheltuieli doar circa 20 de milioane de euro, nu este de mirare că spitalul din Tecuci, în continuă degradare, va fi reabilitat de Consiliul Județean, ca să dăm un simplu exemplu.
Acestea sunt, pe scurt, datele problemei, iar concluziile le poate trage oricine. Ar mai fi de spus doar că lipsa unei strategii de țară creează astfel de dezechilibre ce au tendința de a se adânci pe zi ce trece. Și suntem cam în al 25-lea ceas...
