Declanșarea de către Rusia a războiului din Ucraina ne-a pus, inclusiv pe noi, în postura de a medita mai profund asupra obiectivelor pe termen lung ale Moscovei. Iar aici nu este vorba doar de aspectele ce țin de apărare și securitate regională, ci și cele ce țin de reziliența – că tot e ”la modă” – economiei în fața șocurilor externe, a capacității de adaptare a societății la provocările ce amintesc tot mai mult de un nou Război Rece.
În acest context, este relevant să amintim că, la reuniunea premierilor din statele NATO din Europa de Est, ținută luni, la Sofia, temele economice au fost, practic, sinonime cu cele ce țin de securitatea regională. Premierul Ciucă, de exemplu, a pus, în acest plan de măsuri, ca răspuns la tendințele agresive ale Rusiei, reducerea dependenței de energia rusească, combaterea narativelor false ale Moscovei, protecția cibernetică și dinamizarea comerțului între statele partenere din UE.
În același timp, par bizare mesajele excesiv de liniștitoare pe care le transmit alți reprezentanți ai autorităților publice. Să stăm liniștiți, că avem resurse, ne dă inflația ceva bătaie de cap, dar suntem pe calea cea bună, facem reforme, proiecte etc. – cam așa s-ar putea sintetiza astfel de mesaje. Inclusiv luni, după vizita comisarului UE pentru Economiei, Paolo Gentiloni, ministrul Finanțelor, Adrian Câciu, declara că totul (e încă) bine și frumos, Comisia ne este alături, ”e o situație grea, dar avem rezultate bune...”.
Desigur, un îndemn la calm poate fi binevenit, însă din punct de vedere economic perspectivele nu sunt chiar atât de liniștitoare, iar cetățenii au dreptul să știe asta. De facto, suntem într-un război economic cu Rusia! Și, ca orice război, va avea costuri!
Întrebarea este cum protejezi, de exemplu, acele categorii sociale mai vulnerabile la potențialele scumpiri, cum aperi locurile de muncă din companiile care își pierd afacerile, cum susții accesul la piețe sau cum folosești mai eficient resursele financiare de care dispui. Războiul are și o ”față” economică. Una poate nu la fel de dramatică precum cea strict militară, însă a minimaliza efectele mai largi ale acestui conflict nu poate duce decât la o situație de criză și mai profundă.
Iar primul pas pentru a ieși dintr-o criză este de a realiza amploarea și natura acesteia, nu de a ne ”anestezia” cu declarații publice liniștitoare. Prin urmare, dacă vrem să înfruntăm realitatea, autoritățile publice ar face bine să nu o mai cosmetizeze. Nu de alta, dar suntem în război, nu în campanie electorală!
