“Majoritatea animalelor adoră trufele, iar majoritatea trufelor sunt consumate de animale sălbatice”, mai puţin de către... animalul numit om, în cazul românesc. Sătenii dintr-un sat vrâncean (deci nu departe de noi), uitat de Dumnezeu, au ajuns vedete într-un reportaj al unui post naţional de televiziune, dezbătut şi de presa vrânceană, sub titlul “Trista poveste a trufelor din satul Rașca-Gura Caliţei", într-un reportaj „Asta-i România!” şi observa că este un „tărâm al avuției într-unul dintre cele mai sărace județe din România! Iată cel mai bun exemplu al paradoxului: țară bogată, popor sărac!”
Trufele, necultivate de om, sunt o delicatesă grozavă apreciată şi oferită pe bani grei în restaurante de lux din Occident. Câinii, şi nu ăia dresaţi să amuşine după droguri, sunt detectori de trufe ieftini şi la îndemână... Localnicii săraci, sărmanii de ei, se crucesc însă, nepăsători la trufe (să zicem că ei sunt cam... tru...faşi?): cine naiba să culeagă, ca să mănânce ori să se complice să vândă, Doamne-fereşte, astfel de „ciudăţenii”, în locul „tradiţionalelor” produse... de fast-food? Trufe din soiul Lagotto Romagnolo, Labrador ori Pointer sunt privite ca nişte gunoaie, în timp ce satului i se defrişează de zor păduricea! Dar oare va stârni reportajul vreo schimbare, sau, precum în „Mioriţa”, românii vor aştepta... apusul de soare?!
Dar prin „trufe” şi alte comori ignorate putem include şi... Dunărea la Galaţi, cu cea mai mare lăţime de pe întreg fluviul, spaţiu generos pentru agrementul cu bărci, pentru regate, concursuri nautice, chiar unele internaţionale. Regretatul Ivan Patzaichin a adus degeaba la Galaţi canotcile, că nu s-a întemeiat o tradiţie! Debarcaderul din vremea ministrului Udrea e un rateu. Iniţiativa unui director de teatru liric, de a monta mare operă pe un ponton, nu a fost realizată. Un manager de instituţie dunăreană propusese cândva construcţia pe insulă a unui cazinou internaţional, scutit de impozite datorită faptului că ar fi fost între judeţe. Între judeţele Galaţi şi Tulcea nu există însă parteneriate în agrement, în ciuda generosului peisaj de vizavi. Un arhitect gălăţean a câştigat de ceva vreme cu un proiect fulminant, dar... nu în dreptul Galaţilor, care a ajuns un port îngenuncheat şi fără mândria trecutului. Astfel, un incredibil sat lacustru exploatează acum Berzasca, comună bănăţeană la Dunăre. Poate că stăm şi noi pe... trufe, mai putem dezvolta zona de atracţie veche, daco-romană, inclusiv Valul lui Traian, rezervaţii, obiective ale credinţei. Trebuie însă curaj şi mai multă (frumoasă) nebunie!
