O legendă urbană spune că Pasajul Unirii din București a fost realizat în doar 34 de zile în anii '80, cifră extrem de surprinzătoare chiar și pentru zilele noastre. Mai mult, Ion C. Petre, în calitatea sa de ministru al Construcțiilor Industriale și viceprim-ministru al guvernului ceaușist, avea să-și mute locuința, preț de câteva săptămâni, chiar pe șantier. Demnitarul a locuit într-un container, în mijlocul construcției, pentru a fi sigur ca lucrările se desfășoară în condiții optime. Ca să fim corecți până la capăt, trebuie spus că Pasajul Unirii traversează două magistrale de metrou, dar și Dâmbovița, iar lucrările au durat în total aproximativ șase luni.
Departe de noi ideea de a proslăvi realizările regimului comunist, însă nu putem să nu constatăm că, în trei săptămâni, ce-i drept nu în 34 de zile, actualii decidenți politici de la nivel județean nu s-au putut pune de acord să voteze în jur de 45 de exproprieri de pe "centura mică" a Galațiului. La 21 de zile de la prima ședință, consilierii județeni liberali își pun întrebarea dacă nu cumva sumele stabilite cu titlu de expropriere sunt modificate semnificativ, în plus, față de primele cifre, stabilite în urmă cu cinci ani. Dacă adăugăm la această stare de fapt și prezența la licitațiile publice a unor constructori care, ulterior, mai mult încurcă lucrurile, pentru că de lipsă de finanțare nu poate fi vorba, avem imaginea completă a unui eșec anunțat. Băieți deștepți care nu au turnat un strat de asfalt în viața lor se dau jos din limuzine luxoase, iau contracte pe bani frumoși, eventual cu finanțare nerambursabilă și apoi caută subcontractori și muncitori la fața locului.
Altfel, această tristă telenovelă, cu Tecuciul în rol de unic municipiu din țară fără buget aprobat la jumătatea anului și cu boicotarea cu caracter repetitiv a unor ședințe de CJ pe motiv de lipsă de comunicare, a început să plictisească și să scoată din sărite oamenii normali. Este de neînțeles modul de relaționare, iar singura concluzie logică este că interesele politice au ajuns să nu mai aibă nicio legătură cu agenda cetățeanului. În mod normal, astfel de apucături ar trebui sancționate drastic la vot. Dacă nu, înseamnă că ne merităm soarta.
Degeaba "toarnă" Uniunea Europeană PNRR-uri, POR-uri și alte instrumente de finanțare în acest colț de țară dacă politicienii de la Dunărea de Jos nu au depășit mentalitatea de "ba pe-a mă-tii". Nici nu știm cum să le "mulțumim" pentru o astfel de atitudine. Cel mult, am putea să îi "expropriem".
