Acum mai bine de trei decenii, România lăsa în urmă regimul politic dictatorial, cel puțin la nivel teoretic. La 32 de ani de la Revoluție, fantomele comunismului sunt încă prezente printre noi și ne obligă să trăim într-o nouă dictatură, cea a imposturii.
De-a lungul anilor, plagiatul a ajuns o instituție în sine, în mediul universitar din România. Cazurile de furt intelectual scoase la iveală de jurnalista Emilia Șercan arată cât de răspândit este microbul imposturii în rândul ”elitelor” noastre politice. Clasa politică și calitatea reprezentanților ei nu sunt însă altceva decât oglinda societății noastre. Încă din gimnaziu, elevii au fost și încă mai sunt încurajați să învețe și să reproducă mecanic diverse comentarii. Această abordare este dușmanul absolut al gândirii critice. Generații și generații de elevi ”instruiți” din cărțile de comentarii sunt apoi o pepinieră perfectă pentru viitorii plagiatori din mediul academic.
Cum ne-a afectat acest fenomen se vede cel mai bine când ne comparăm cu alte state. Subfinanțată și lăsată în paragină, cercetarea românească produce doar cu greu ceva relevant pe plan măcar regional. Scârbiți de ”concurența” de la ei din țară, mulți cercetători români au ales să profeseze și să inoveze în alte țări, acolo unde instruirea, inteligența și munca le sunt apreciate.
Nu putem pleca însă cu toții din țară, așa că cei nevoiți sau cei care au ales să rămână aici trebuie să trăiască într-o țară ”democratică”, în care instituțiile fundamentale ale statului fac cerc în jurul premierului Nicolae Ciucă, pentru a-l scoate basma curată în cazul plagiatului descoperit în teza sa de doctorat.
În motivarea care a anulat sesizările de plagiat din doctoratul lui Ciucă, judecătorul a considerat că analiza Emiliei Șercan ar fi ”o simplă apreciere generală, în abstract, parţială, ieşită din context, trunchiată, pe baza unor texte alese de jurnalist”. Astfel, pentru că dosarul a fost oprit acum de judecător, CNATDCU nu mai poate verifica dovezile prezentate de Emilia Șercan, pentru a stabili dacă avem sau nu de-a face cu un premier plagiator.
Până și în perioada neagră în care Liviu Dragnea încerca să sugrume statul de drept, acuzațiile de plagiat puteau fi verificate de organismele competente. De aceea, ceea ce se întâmplă acum este extrem de grav nu doar pentru mediul academic românesc, ci și pentru întreaga societate.
