După ce pandemia ne-a învățat elementara lecție de a ne spăla pe mâini, a venit vremea secetei ca să ne învețe cum să facem lucrul ăsta... fără apă! Mama Natură ne dă lecție după lecție și nu putem susține că este vina exclusivă a Divinității, când noi, de zeci de ani, n-am învățat ce e aia economie și gospodărie cu simț de răspundere.
E puțin spus frustrant ca după doi ani de pandemie și restricții, în care prima lecție "predată" ca măsură profilactică a fost banalul spălat pe mâini, omenirea să sară în barca unei crize și mai aprige, a lipsei de apă. Seceta cruntă care s-a abătut asupra planetei, concomitent cu un război pentru care nimeni nu era pregătit, ne aruncă, vrând, nevrând, într-o altă etapă a civilizației: aceea de a ne adapta la vremuri vitrege și de a ne repoziționa în privința consumului resurselor. De la banala apă, la lemn, cărbune, gaze, mâncare și cam tot ce produce pământul. Nu ar fi ceva nou, crizele istorice precedente, petrecute în cicluri, arată că bunicii și străbunicii noștri au avut și ei de înfruntat treceri similare: boli, pandemii, sărăcie, secetă, care au dus la moarte, migrație, regimuri politice totalitare. Pentru că un popor flămând și sărac, neadaptat și care nu știe cum să supraviețuiască e cel mai ușor de manipulat. Diferența este că noi, generațiile actuale, am fi avut posibilitatea să învățăm niște lecții și să îl combatem pe Murphy, în așa fel încât nu toate nenorocirile să vină deodată, găsindu-ne pe picior greșit. La noi, mai mult s-a furat decât s-a gândit, așa că sisteme alternative de irigații ca să avem pâine pe masă nu prea s-au făurit. La mila ploii am tot stat, numai că nici Sf. Ilie nu are, pare-se, milă nesfârșită, iar din traista în care ar fi trebuit să băgăm, noi mai mult am risipit. Când s-a văzut românul într-o pauză de pandemie și gata să profite de piscina lui agonisită cu greu în curticica căsuței de la țară, de multele băi din viluțele ridicate ca ciupercile prin cartiere rezidențiale, de grădina lui de care ori depinde să aibă ce pune pe masă, ori o cultivă așa, că e la modă să fii bio, îi dai în cap cu restricția. De ce? Pentru că trebuie. Pentru că la noi s-a investit mult. În case, în mall-uri, în locuri de tocat banii. Chestiuni care ar fi trebuit să aducă bani la bugete care să fie redirecționați către probleme vitale, cum ar fi asigurarea resurselor. Lucru care s-a făcut mai puțin spre deloc, iar acum plângem recoltele arse, iar pe tarabe găsești cu greu o legătură de pătrunjel. De-o ciorbă mică, nu mai mult, că în curând și zeama lungă va fi un lux pe care îl vom cumpăra la preț de Evian.
