Nu, noi nu suntem la război, în Ucraina, însă ne mor oamenii cu zile! Cazul Florin Nicu Chirilă, un fel de ”moartea domnului Lăzărescu” reiterat, a ajuns la procurorii Parchetului!
Cum la Galaţi s-a petrecut miercuri reconstituirea decorării oraşului nostru de către Franţa recunoscătoare, în acel octombrie 1922, adică exact acum un secol, nu puteam să nu mă gândesc şi la ajutorul uriaş francez, logistic, dar şi material, oferit constant şi după Revoluţie învăţământului superior medical de la Galaţi care, iată, atrage atâţia şi atâţia studenţi din străinătate. Judeţ ce aşteaptă în zadar, de ani buni, deschiderea unui binecuvântat spital regional! Am trăit la noi, da, şi incredibile momente de dăruire a unor medici sau asistente medicale care nu i-au ignorat nici măcar pe oamenii străzii, fie ei şi violenţi, şi murdari, dar şi cazuri de nesimţire crasă, lipsă de elementară omenie şi de respect, fie de la nepăsători şi mercantili medici de familie, fie de la chirurgi cu mâini de aur, însă cu mâini-greblă, de şperţari! Mă gândeam acum, în timpul vizitei ambasadoarei Franţei, cum a fost oare posibil să fie salvaţi, cu tehnica medicală rudimentară de război, mii, sute de mii de oameni în pline bătălii, sub tifos, în ger cumplit şi foamete şi nu ca azi, cu de toate! Când un cetăţean obişnuit, tânăr!, Florin Chirilă, a fost pus să aştepte zadarnic în frig şi lăsat de echipa specialiştilor morţii pur şi simplu să piară, sub privirile lor nepăsătoare! Aşteptându-şi disperat moartea lentă, nu o oră, ci chiar patru zile, bolnavul fiind târât spre moarte!
I-am evocat miercuri, în faţa gălăţenilor şi a diplomaţilor francezi, pe dr. maior Clasa I Lavenant, şeful de la Mission Medicale Francaise en Roumanie de acum un veac, doctorul Clunet, dr. Alexandru Carnabel, bunul şef al spitalelor de război - căruia i se datorează faptul că la Galaţi nu s-a murit pe capete sub atacul necruţător al tifosului exantematic -, care avea să cadă şi el la datorie pe frontul moldav, ucis, de asemenea, de tifos, ori dr. Paul Germain, răpus de tifos chiar în a treia zi după sosirea sa la Galaţi, ori dr. Joseph-Emmanuel-Gabriel Adain sau lt. col. Georges Dubois, mademoiselle Antoinette, soră de caritate, domnişoara Filipe, infirmieră-majoră şi un soldat din trupa de specialităţi, Celestin Legret, sau sora de caritate Marie Elma Langlet – care era grav rănită, de un obuz, chiar în fața altarului capelei de la Notre Dame de Sion, sau dr. Elsie Inglis, conducătoarea grupului de medici şi de surori medicale voluntare scoţience, poreclite “Potârnichile cenuşii”... Ei l-ar fi salvat pe bolnavul Florin Chirilă!
