Ziua Culturii Naţionale a venit şi a trecut, s-a recitat iar din Eminescu pe la monumente şi muzee, unde s-a putut intra fără plată ieri, dar, la final, câţi dintre români sunt astăzi mai bogaţi sufleteşte decât au fost ieri?
Puţini spre niciunul, aş spune, iar vina nu e neapărat a lor. Nu ştim să facem promovare culturală reală. Nici pe Eminescu, un subiect atât de bogat şi de permisiv, nu ştim să-l "vindem" cum trebuie noilor generaţii. Ne lipseşte imaginaţia, care Poetului îi prisosea, ne lipseşte viziunea şi puterea de a înţelege că inclusiv literatura veche poate fi adusă în realitatea, inclusiv virtuală, a zilelor noastre. S-a gândit cineva să facă, de exemplu, un tur de realitate virtuală al celor mai cunoscute poeme eminesciene? Nu ştiu de ce, dar cred că am fi avut mai multe şanse să le predăm ”Scrisoarea a III-a” elevilor dacă, în loc să-i punem să o citească din carte, îi puteam antrena într-un joc pseudo-războinic pe temă. Sau dacă plimbările romantice pe malul lacului asupra căruia se scutură florile de tei ar fi putut fi făcute, dacă nu în realitate, măcar într-un tur video.
Am decretat ziua de naştere a poetului drept Ziua Culturii Naţionale, dar nu facem nicio strategie de promovare a acestei comori naţionale care a fost poetul, prozatorul, jurnalistul Mihai Eminescu. De ce nu s-ar putea decide, pentru anul care vine, o temă din opera poetului şi să se organizeze evenimente care să prezinte publicului tot ce au reuşit românii să creeze într-un an pornind de la tema dată? Avem şi artişti plastici care pot crea instalaţii şi compoziţii moderne, demne de expus oriunde în lumea asta, avem şi poeţi şi prozatori care pot juriza un concurs naţional de poezie care să nu se termine în scandaluri după ce câştigătorilor li se spune să recite mai cu perdea, avem şi pasionaţi de tehnologie care ar putea să redea povestea genezei din ”Scrisoarea I”, avem şi grădini botanice care ar putea recrea atmosfera din poemele cele mai cunoscute ale lui Eminescu, astfel încât oricine doreşte să poată să plonjeze, fie şi pentru câteva minute, în universul lui. Prin vestul Europei şi America, nişte întreprinzători deştepţi umplu sălile şi îşi umplu buzunarele organizând experienţe imersive în opera unor pictori celebri, precum van Gogh sau Frida Kahlo. Sunt convinsă că şi nouă ne-ar plăcea o asemenea experiență în care să ne putem saluta cu poetul nostru naţional, cu celebra formulă "Trăiască naţia!" Cine spune că se poate face cultură doar prin metoda învăţatului pe de rost?
