După ce au scos oameni în stradă, foarte puțini, ce-i drept, Nicu și Marcel s-au gândit să refacă pragul pentru dezincriminarea abuzului în serviciu, de la 50.000 la nici 2.000 de euro. Parașutați efectiv în fruntea statului, fără nicio experiență relevantă în administrație sau în economia reală, băieții ăștia și cei de pe lângă ei tratează problemele serioase ale României ca în piața de la Buzău sau în cea de la Plenița. Unde mai pui că, în tradiționalul spirit dâmbovițean, politicienii români își imaginează că la Bruxelles merge cu mangleala de la Vila Lac. Ne facem că reformăm ceva, Comisia ne bagă euroii în buzunare, viața și pensiile speciale merg înainte.
Problema e că, de fapt, Nicu și Marcel îi păcălesc pe români. Generația "decrețeilor" se apropie de vârsta de pensionare, ca oamenii normali, nu ca specialii, iar din urmă nu vine mai nimic. Dincolo de dorința clar exprimată de a nu trece pensiile speciale pe bază de contributivitate, România se confruntă cu un sistem de pensii nesustenabil, al cărui buget este deja insuficient, lună de lună. Fără a avea intenția de a jigni pe cineva, actuala clasă politică este clar inaptă în a judeca probleme pe termen lung. Singura preocupare este miza electorală a anului viitor, iar luarea de decizii politice în baza unor corelații econometrice pe măcar 10-20 de ani, să spunem, între declinul demografic și pensia medie netă sau între un nivel sustenabil al contribuțiilor sociale, inflație și colectarea eficientă a TVA pentru asigurarea veniturilor bugetare este din alt film pentru alde Nicu și Marcel.
De fapt, inflația bagă bani fără acoperire în bunuri și servicii direct în buzunarul statului, care îi cheltuie aiurea. În doar două luni, deficitul bugetului de stat aproape că s-a dublat față de aceeași perioadă din 2022, șapte miliarde de lei au fost doar cheltuielile cu dobânzile, iar România a încheiat anul trecut cu un dezastruos deficit comercial, de peste 34 de miliarde de euro, cu peste 10 miliarde mai mult decât cel din 2021 și cu un bilanț negativ al importurilor alimentare greu de anticipat într-un trecut nu foarte îndepărtat.
Astfel de cifre ar trebui să ne înfioare, însă nici vorbă. O dăm înainte cu vrăjelile la Bruxelles, în speranța că banii din PNRR vor intra în țară, fără a ne schimba năravurile. Într-o realitate contrafactuală, dacă nu izbucnea pandemia, mecanismul de redresare gândit la nivel european nu exista, iar noi nici nu mai aveam pe cine să păcălim, decât tot pe noi înșine.
