A mai rămas aproximativ o săptămână până când, potrivit protocolului stabilit în Coaliție, ar trebui să aibă loc rotația guvernamentală. Subiectul a fost întors pe toate fețele și se dezbate în mass-media încă din momentul în care această manevră politică fără precedent a fost anunțată de liderii celor două partide implicate.
De fapt, această mutare pare să fi acaparat mai toate energiile politicienilor și factorilor de decizie implicaţi. Agenda publică a fost transformată într-o negociere de genul cine pe cine înlocuiește la nu știu ce minister și dacă mai reducem, sau nu, numărul de secretari de stat. Președintele PSD, Marcel Ciolacu, se comportă deja ca un veritabil premier, anunţă soluţii cu impact major în economie, revine asupra lor, sau le programează în viitorul îndepărtat, iar liberalii par a fi mai interesaţi de menţinerea poziţiilor din viitorul Cabinet.
De această dată, ”lumina” pare să nu mai vină de la Cotroceni. Președintele Iohannis se află într-o stare de ”Ruhe und gutem Schlaf” (odihnă şi somn bun n.a.) de mai multă vreme și pare să fie extrem de mulţumit, de la distanţă, de modul în care merg lucrurile. Probabil și de nemulţumirile acute exprimate de colegii de breaslă, pregătiţi, prima dată după 18 de ani, de o grevă generală. Altfel, nu se explică ignorarea acestora până ieri spre după-amiază, când preşedintele a făcut o declaraţie temperată pe această temă. Nici actualul ministru al Educaţiei, impus în mod mai mult decât evident de Administraţia Prezidenţială, nu a fost prea vocal pe temă.
În paralel, oamenii au de-a face cu alte rotaţii: fermierii, cu hachiţele lui nea Petrică, ale vremii și ale vremurilor, consumatorii cu inflaţia, spitalele, cu lipsa de personal, iar firmele de construcţii, cu absenţa muncitorilor și cu veșnica scumpire a materialelor de construcţii. Nici nu este de mirare că o seră nu poate fi finalizată cu doi muncitori în trei ani sau că schimbarea unor conducte de canalizare din ”buricul târgului” ar putea dura mai bine de jumătate de an cu zece oameni, din care doi dirijează circulaţia de pe Domnească.
Fără discuţie, lucrurile se mișcă foarte greu, cel puţin în alt ritm faţă de cel în care se rostogolesc datoria publică și deficitele comerciale. Nici nu ar mai trebui să amintim veșnica promisiune legată de digitalizare în ţara plimbatului dosarelor cu șină, prin care armata de funcţionari își acoperă ineficienţa. Aflaţi într-o continuă agitaţie, provocată de modul în care funcţionează administraţia publică, școlile și unităţile sanitare din România, oamenii au propria ”mișcare de rotaţie”. Una care emană profundă insatisfacţie, ca să fim politicoși.
