Vizoristul mut

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Nu vă spun o noutate. Românii sunt oameni curioşi, iar gălăţenii nu fac excepţie. Avem, cu toţii, cel puţin un vecin „vizorist”, care ar putea spune cu exactitate la ce oră vine şi pleacă orice locatar, cu cine, cu ce maşină şi, eventual, ce culoare au desuurile „italiencei” de la etajul trei, venită acasă numai ca să-şi pună centrală.

La fel, pe o stradă unde locuiesc, la curte, de 20, 30 de ani, aceiaşi vecini, toată lumea ştie totul despre toată lumea. Câţi copii are cutare, ce liceu au absolvit, ce culoare avea părul primei iubite a nepotului din Bucureşti al lui X – doar a venit băiatul cu ea în vacanţa de Paşti de acum doi ani!

În aceste condiţii, ca trăitoare de peste 30 de ani în oraşul ăsta şi în ambele ipostaze de mai sus, mă întreb şi eu cum de toţi vecinii aştia curioşi nu intervin niciodată când chiar se creează probleme care ne afectează convieţuirea. 

Aproape la fiecare scară de bloc, de vineri după-amiază până luni dimineaţă, diverşi cetăţeni de toate vârstele sparg seminţe, beau bere, vin sau spirtoase. Pe lângă ei, copiii mănâncă şi ei ce prind: cornuri cu ciocolată, pufuleţi, acadele.

Toate cojile de seminţe, sticlele sau dozele de bere şi amabalajele zac pe caldarâm şi pe scările blocurilor câte două zile şi jumătate. Şi, frate, nu ştiu cum se întâmplă, vecinii vizorişti nu spun o dată ceva, nu fac o observaţie.

Apoi, luni dimineaţa, când femeia de serviciu se luptă din greu cu rămăşiţele lipsei de civilizaţie, ies pe casa scării şi încep comentariile: „Sunt nişte nesimţiti, doamnă, fără cei şapte ani de acasă, fără nimic! Uite ce mizerie au făcut!”.

Femeia aprobă – evident – şi mătură mai departe. Păi bine, zic eu, dar nu puteai, omule, să le spui ceva atunci când era cazul? Când intervenţia ta ar fi însemnat ceva?

Nici nu mai ştiu de câte ori m-am ciondănit cu vecinii pe tema asta. Am obosit să le mai spun că nu e normal să înotăm toţi în resturi, la fiecare sfârşit de săptămână. Socializează în faţa blocului, dacă vrei, dar cojile de seminţe se pot pune într-o pungă şi apoi arunca la gunoi!

Unii dintre copiii cărora le spuneam asta acum câţiva ani au devenit între timp părinţi. Şi, probabil, îşi vor creşte pruncii în acelaşi spirit al dispreţului faţă de munca altora, faţă de propria lor sănătate şi bunăstare.

Cu puţină bunăvoinţă, lucrurile s-ar putea încă schimba. Chiar nu suntem toţi needucaţi, chiar mai există printre noi oameni care vopsesc soclul de pe scara blocului, care îngrijesc şi udă grădinile de la parter, care nu-şi lasă copiii şi nepoţii cu orele pe hol, doar ca să nu murdărească sufrageria.

Problema e că doar uniţi, riscând măcar o confruntare verbală cu nesimţiţii, o să reuşim să le ţinem piept. Curiozitatea faţă de ceea ce face vecinul e o realitate. N-o să dezvăţăm noi pe nimeni de privitul ziua întreagă pe vizor. Măcar să iasă ceva bun din indiscreţia asta. 

Citit 1132 ori Ultima modificare Luni, 30 Noiembrie -0001 02:00

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.