O telenovelă cu multe serii ţine deja cu sufletul la gură milioane de pensionari din România. Ea este produsă de Preşedinţie, Guvern şi Opoziţie şi are o temă mai arzătoare decât filmele SF, cu fantome, de dragoste, sexy sau muzicale: pensiile!
În timp ce la alte popoare, mai breze sau mai sărace, pensiile sunt păstrate cu sfinţenie şi oamenii ies în stradă la scăderea cu numai câteva procente a salariilor bugetare, la uşoara creştere a TVA sau la prelungirea cu 2 ani a vârstei de pensionare, la noi toate acestea au fost ajustate deja fără anestezie şi cu drujba, în proporţii de neam-prost, cu efecte înspăimântătoare şi fără rezultat.
Mai mult, amputarea pensiilor normale, nici măcar prea mari, este tranşată de guvern ca un lucru normal, iar handicapaţilor le cresc picioare pe hârtie şi sunt trimişi la muncă dacă au un cancer pe picioare!
Cu atâta scandal pe posibile viitoare tăieri de pensie, pensionarii şi societatea civilă au pus botu’ la diversiune şi protestează mai puţin împotriva scăderii puterii de cumpărare. Care face să fie pensiile şi salariile mai mici, chiar şi numai „îngheţate”!
Creşterea preţurilor a venit şi de la lipsa de încredere în guvernare, pe care chiar preşedintele ţării şi miniştrii de mai jos au semănat-o chiar cu guriţa lor. În timp ce guvernatorul Băncii Naţionale susţine că nu ne mai trebuie alt împrumut la FMI, Guvernul merge în continuare pe întinsul mâinii, după modelul cunoscut al românilor din Franţa!
Şi cine să ştie mai bine situaţia, dacă nu guvernatorul Isărescu, căci pentru banca de stat erau destinate împrumuturile de la FMI, spre echilibrarea sistemului bancar intern.
Mesajele care vin de la cei de sus, de la palatele din Capitală, sunt din ce în ce mai lipsite de încrederea populară, după ce guvernanţii au recunoscut, de-a lungul timpului, că unele lucruri nu erau de spus…
Acum, că vine iarna şi toate preţurile cresc, vin facturile la căldură, dispar verdeţurile şi se închid în continuare locuri de muncă, ne-am obişnuit cu perspectiva îngheţului total: cine va trece şi de iarna asta are mari şanse să scape şi iarna viitoare, poate mai caldă.
Meteorologii vin şi ei cu ameninţarea unei ierni cum n-a mai fost: mai grea, deci mult mai scumpă! Aşa cum vodă Caragea, oricâte lucruşoare bune o fi încercat pentru modernizarea ţării, în afara obişnuitelor furtişaguri legale, valabile în orice timpuri, şi-a legat numele de vestita „ciumă a lui Caragea”, doar pentru că s-a întâmplat în vremea lui, sutele sau miile de bătrâni a căror inimă nu va rezista debranşărilor, oameni cinstiţi care nu lasă în urmă datorii, cu preţul vieţii, vor da probabil acestei ierni numele guvernării actuale.
Dar nici guvernarea nu stă cu mâinile în sân: a şi început aprovizionarea populaţiei cu… speranţe, cu pielea ursului din pădure. Că economia, pârrr, a şi început să crească, dar că nu o vede un ochi neexperimentat.
Că pensiile, slavă Domnului, mulţumim Partidului, vor sta pe loc (în timp ce preţurile le vor depăşi!), că nici la salarii nu se mai umblă, ba chiar vor începe să crească – probabil – un pic din ce s-a amputat, la anul, la Paştele cailor sau chiar în anul alegerilor generale. Asta dacă nu vom avea cumva anticipate de iarnă, căci promisiunile electorale deja cresc.
Că nu se vede în pungă, că nu s-a făcut pâinea mai mare sau mai ieftină, că nu au găsit nicio soluţie imediată – uite, chinezii care stau şi acum cu planurile podului de la Galaţi în bandulieră, investesc acum în Grecia, să o scoată din criză! – nu-i atât de înspăimântător şi dezamăgitor precum perspectiva unor sacrificii şi mai mari, a unor noi jecmăniri şi mai măreţe!
Apoi vine „mila” Guvernului de a lăsa totuşi o piele pe amărât, după ce a promis că o ia şi pe aia. Acest lucru ar fi menit să determine şi recunoştinţa noastră electorală. Mira-m-aş!
