Nu este pentru prima oară când parlamentarii au ridicat mâna, la vot, fără să ştie de ce. Este o adevărată practică (ce, credeţi că doar doamna Udrea ştie de practicile aleşilor?) ca atunci când liderul de grup ridică mâna, înseamnă că aşa o cere partidul, iar mulţi soldaţi disciplinaţi de partid, actori care au alte scenete la care să fie atenţi, sau simpli figuranţi, plictisiţi de atâta teatru ieftin, ridică mânuţele şi sunt de acord…
Practica nu se întâlneşte doar la Camera Deputaţilor. Ea se aplică, cu succes, şi la Senat, dar şi în alte structuri de conducere ale ţării. Chiar şi în cadrul unui banal Consiliu Local se întâmplă astfel de lucruri; îmi amintesc surprinderea şi deziluzia totală pe care le-am trăit, în urmă cu vreo zece ani, când în Consiliul Local, aleşii Galaţiului au votat de vreo trei ori, până când proiectul de hotărâre a fost aprobat…
Asta pentru că unii căscau a plictiseală şi nu ridicau mâna când trebuia, iar alţii ieşiseră din sala de vot, interesaţi mai degrabă să fumeze o ţigară, pe hol, precum un licean chiulangiu, decât să adopte o decizie pentru urbe… Încă de pe atunci exista practica, iar ea se aplică şi acum, cu acelaşi mare succes.
Dar să revenim. În Camera Deputaţilor, PDL a votat neimpozitarea pensiilor de până în 20 de milioane de lei vechi şi aplicarea unui TVA de 5 la sută pentru produsele alimentare de bază. Chiar şi fără scuzele liderului grupului PDL, Mircea Toader, şi tot informaţia ar fi fost una menită cel puţin să intrige, dacă nu să provoace hohote de râs… a pagubă.
Asta, pentru că românii s-au obişnuit atât de mult cu greutăţile din ultimul timp, cu veştile rele, cu deciziile conducătorilor care numai sărăcie au adus, încât nici un om cu mintea la dânsul nu ar fi crezut adevărată o astfel de informaţie.
Păi, în condiţiile în care numărul zilelor fără proteste în ţară este mai mic decât cel al zilelor cu proteste, în condiţiile în care toată lumea strigă că are salariul sau pensia mică, în situaţia în care Guvernul, preşedintele şi PDL ne spun că nu mai sunt bani la bugetul de stat, cum am putea crede că s-ar putea găsi bani pentru o astfel de protecţie socială, în care alimentele de bază să aibă un TVA de numai 5 la sută, iar pensiile de până în 2.000 de lei să nu mai fie impozitate?
Logic, nimeni nu crede că astfel de măsuri ar putea fi aplicate de acest guvern. Păi, şi atunci, cum de au putut parlamentarii PDL să voteze, în unanimitate, din greşeală? Chiar nu a fost niciun deputat acolo căruia să i se aprindă, în cap, legitima întrebare: de unde bani, pe vreme de criză, pentru aşa măsuri?
Este drept, parlamentarii PDL sunt cunoscuţi ca soldaţi disciplinaţi, iar despre loialitatea de 100 la sută a deputatului Mircea Toader faţă de partid am mai vorbit…
Dar chiar şi aşa, cu un Toader disciplinat – care, iată, acum, plăteşte pentru această disciplină, punându-şi cenuşă în cap şi spunând că eroarea va fi corijată cât de curând – nu s-a găsit chiar nici un democrat liberal în stare să spună „stop”?
Sunt voci, în special ale PSD, care susţin că, din contră, nu din eroare s-a votat în unanimitate aşa, ci chiar în cunoştinţă de cauză… Dacă printre PDL-iştii care au ridicat mâna, automat, se află şi democrat liberali care au votat „pentru” în cunoştinţă de cauză, se va vedea, probabil, în momentul votării moţiunii de cenzură…
Momentul acestui vot seamănă, în tristeţe, cu cel al votării legii pensiilor, cu un număr de voturi doar de doamna Roberta Anastase văzut…
Dar trist nu este nici că, marţi, PDL a votat „din eroare”, cum trist nu este nici că s-a votat legea pensiilor cu 170 de voturi pentru, când în sală nu erau mai mult de 80 de parlamentari.
Trist este că doamna Anastase nu şi-a dat demisia de onoare a doua zi, cum trist este că partidul de guvernământ îşi cere, acum, scuze, în mod public, pentru o lege bună pe care a votat-o. Un fel de „v-am făcut să speraţi că veţi trăi bine, iertaţi-ne, vom anula decizia imediat şi… promitem să nu mai facem!”.
