Nu credeam să ajung să spun și eu, precum bunicii și părinții, „pe vremea mea...”, dar iată că realitatea cotidiană mă împinge și la asemenea reflecții
Într-o dezbatere desfășurată la „Viața liberă” pe 20 septembrie, despre starea învățământului gălățean, aflat sub amenințarea drogurilor în școli și a violenței, am discutat cu invitații de atunci, printre altele, și despre cum altercațiile din curtea școlii au ajuns subiect de filmări, distribuite apoi pe rețelele de socializare. Recent, o bătaie în curtea școlii între doi adolescenți, de genul cărora s-au petrecut mereu, a ajuns în fața ochilor direcțiunii și, ulterior, la polițiștii care se ocupă de siguranța școlară, după ce a fost filmat de martori, elevi și ei.
Profesorii sunt din ce în ce mai speriați nu atât de faptul că un adolescent îl împinge pe un altul sau transformă pauza în repriză de box - fiindcă, să fim serioși, genul acesta de „meci” nu este ceva nou. Îngrijorător este că, în loc să încerce să-i despartă, prietenii lor scot telefoanele și filmează, ca să aibă apoi ceva „tare” de pus pe rețelele de socializare. Lipsa de empatie pentru cel lovit este un pericol mult mai mare decât lovitura în sine.
Să ne înțelegem, nu spune nimeni că este bine să se bată elevii la școală. Rezolvarea conflictelor de orice natură prin comunicare, prin negociere și compromis ar trebui să fie varianta preferată și încurajată atât de părinți, cât și de pedagogi. Dar realitatea este că, mai ales în adolescență, izbucnirile de furie sunt dese, iar controlul, aproape inexistent, situațiile în care elevii - și băieți, și fete - se îmbrâncesc, se trag de păr, de haine etc sau își dau palme și pumni sunt mai dese decât credem.
Adolescenții de azi nu mai pleacă în grup de la școală, tachinându-se și cheltuindu-și energia mergând pe jos, fiindcă părinții îi aduc și-i iau cu mașina. Nu mai joacă nimeni în fața blocului, cum se întâmpla până pe la sfârșitul anilor 90, jocuri care presupun alergare, consum de energie și rezistență, fiind, pe lângă un mod sănătos de a petrece timpul în aer liber, și o modalitate eficientă de te elibera de frustrări, dar și de a crea niște ierarhii. Și atunci, este pe undeva normal ca orice tentativă de a domina într-un grup să se transforme într-o bătaie, cu consecințe care pot fi, din păcate, grave.
Care ar fi soluția? Pe mine tata mă amenința că-mi ia cărțile, dacă nu ies la joacă măcar o oră, dar, evident, pedeapsa asta nu mai este de actualitate. Se poate însă insista să facă adolescentul un sport, să meargă cu bicicleta, trotineta, skateboardul sau ce mai este de actualitate acum. Găsiți-le o supapă care să nu presupună datul cu pumnul sau piciorul în capul colegului! Altfel, se vor transforma în bătăușii noștri de mâine. Și în adulții care filmează rânjind pe margine, în loc să intervină sau să cheme poliția.
