Preşedintele Băsescu vorbeşte mult prea dezinvolt în ultimele zile despre decizii-ultimatum fără de care ţara o ia la vale către lumea a treia.
Bănuiala mea că aceste capete de lume din mai toate discursurile şefului statului nu reprezintă nimic altceva decât condiţii impuse de către reprezentanţii Fondului Monetar Internaţional pentru a căror nerespectare se aplică pedeapsa opririi tranşelor de împrumut pentru România.
Toate aceste condiţii au devenit program de guvernare pentru Guvernul Boc, care nu se pricepe să existe altfel decât dacă „ia pe caiet” să poată plăti hoardele de bugetari şi să asigure plata alocaţiilor şi pensiilor.
Nici o clipă, dar nici măcar o clipă nu s-au căutat soluţii constructive de rezolvare a problemelor visteriei naţionale, şi spun asta pentru că un împrumut înseamnă mai degrabă o povară decât o izbăvire, chiar dacă el rezolvă o problemă de moment.
Au fost sugrumaţi investitorii mai mici, iar unii dintre cei mari sunt trimişi la colţ, să şadă ghemuiţi. Au fost făcute restructurări adevărate doar printre bugetarii săraci, iar economia rezultată este căutată încă la microscop de către finanţiştii lui Boc. În aceste condiţii, vorbim despre un colac de salvare găurit, care n-are şanse să plutească prea mult.
Aşadar, cabinetul Boc nu poate vedea o altă ieşire din glodul crizei decât făcând temenele la gleznele lui Jeffrey Franks, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în România.
Eu, unul, cred că reţetele FMI, luate drept instrucţiuni de utilizare ale României de către preşedinte şi guvern sunt, cel puţin unele, deloc eficiente, sinucigaşe, foarte proaste şi au fost îmbrăţişate de către dregătorii ţării doar pentru că nu s-au priceput la altceva mai bun.
Cum altfel s-ar putea explica de ce este nevoie ca FMI să facă socoteli referitoare la cât de mari ar trebui să fie tăierile de salarii, diminuările de pensii şi concedierile din sectorul bugetar şi apoi să le aplice pe români?
Păi din câte îmi amintesc eu, românii au votat nişte politicieni de-aici, un preşedinte vaporean, român neaoş, care ştie să meargă şi pe stadion şi la biserică şi în cârciumi, şi nu un bancher venit din Statele Unite ale Americii să ne explice necredibil că ori facem sacrificii acum, ori ne ducem dracului de râpă în câteva luni.
E drept, votanţii nu s-au aşteptat ca lipsa de soluţii a politicienilor de la putere să fie atât de strălucitoare, încât să fie nevoie de unul din afară care să le explice că trebuie să moară acum de foame pentru ca peste vreun an - doi să se ghiftuiască şi să aştepte ieşirea din criză ca pe-un revelion spectaculos.
