Ne întoarcem, astăzi, la subiectul "nu se întâmplă nimic la Galaţi", cu detalii despre Festivalul Internaţional "Leonard", a cărui ediţie cu numărul XX va începe pe 27 octombrie. Într-o discuţie cu directorul Teatrului Naţional de Operă şi Operetă "Nae Leonard", pe care o puteţi urmări în cea mai recentă emisiune SPOT ON la "Viaţa liberă", Galaţiul sub reflector, am aflat detalii despre ceea ce gălăţenii vor avea privilegiul să urmărească în fiecare weekend, timp de un pic peste o lună, aici, acasă. Pentru sume între 54 şi 108 lei, vom putea vedea o premieră mondială absolută cu extraordinara soprană Elena Moşuc, vom putea asculta viorile lui Enescu, mânuite de inegalabilul Gabriel Croitoru şi invitaţii săi, vom asculta o soprană din China interpretând rolul principal din "Turandot", vom auzi muzică de film interpretată clasic şi, nu în ultimul rând, vom putea să ne admirăm proprii artişti în roluri din opere care le-au adus recunoaştere pe plan naţional şi internaţional. Vom putea vedea spectacole pentru care alte oraşe cu tradiţie culturală au plătit sume importante ca să le invite în festivalurile lor. Îi vom putea aplauda pe minunaţii noştri artişti, pe care va veni să îi filmeze TVR Cultural şi despre care vor veni să scrie critici muzicali internaţionali. Nu pare mult lucru, poate, într-un Galaţi cu încă multe străzi desfundate, cu şantiere începute şi neterminate, pe care ploile le transformă periodic în mocirlă. Nu pare mult într-un oraş care continuă să aibă nevoie de investitori, de fabrici, de locuri de muncă, dar care este, iată, departe de a fi un deşert cultural. Dar simplul fapt că artişti recunoscuţi internaţional acceptă să vină la noi este un câştig şi unul de care ar trebui să fim nu doar conştienţi, ci şi mândri. Un comentator pe pagina de Facebook a ziarului spunea, în timpul Festivalului de Comedie, că au ajuns să joace bugetarii pentru bugetari, aluzie la faptul că teatrele sunt susţinute prin subvenţii şi că biletele, cel puţin în festivaluri, sunt prea scumpe, dacă nu eşti angajat la stat, cu salariu pe măsură. Sunt de acord că mulţi dintre angajaţii din privat au mai puţine şanse să ajungă la spectacole, atât din cauza preţurilor, cât şi a programului de lucru. Este nevoie şi aici de un echilibru social mai bun. Dar publicul Teatrului "Leonard", unul extrem de loial şi care reprezintă nucleul dur al tuturor sălilor pline de care artiştii se bucură, este unul care nu are neapărat posibilităţi financiare mari, dar iubeşte muzica şi are capacitatea de a sacrifica alte lucruri pentru ea. Vivat musica! Trăiască spectatorii!
Noutăţi din Galaţiul unde nu se întâmplă nimic Scris de Anca Spânu
