Decizia CCR de a anula alegerile prezidențiale a adus deopotrivă un sentiment de ușurare din partea societății românești, îngrijorată de perspectiva deturnării țării de pe parcursul său european și euroatlantic, dar a lăsat mocnind și foarte multă tensiune, neîncredere, falii între mari segmente sociale, dar și în raport cu instituțiile statului.
Primul tur al alegerilor prezidențiale a fost ca un duș rece. Ne-am trezit în mijlocul unui război hibrid, a cărui miză era însăși conducerea țării, dar și validitatea sistemului electoral, esență a democrației! Am văzut mulți dintre demonii istoriei ieșind din nou la suprafață - Mișcarea Legionară, amenințări cu moartea, rasismul și xenofobia manifestate în forme dintre cele mai agresive!
Din prisma acestor lucruri, decizia CCR a fost una corectă. Desigur, sunt unii care spun că poate lucrurile ar fi putut să se "regleze din mers", prin turul doi al prezidențialelor, iar opțiunea pro-UE şi pro-NATO să fie (re)confirmată prin vot. Puteam, însă, să ne jucăm cu focul într-o astfel de situație, când practic întreaga cursă electorală a fost din start viciată? Ne-a trecut "glonțul electoral" pe lângă ureche!
Să nu credem însă că decizia CCR readuce societatea pe un făgaș normal, ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Efectele se vor resimți mult timp. Începând chiar de la bâlbele CCR, de la capacitatea instituțională de protejare a statului, până la "agresarea" cetățenilor prin diverse forme de (dez)informare, toate ar trebui reevaluate. Cea mai urgentă este recâștigarea încrederii cetățenilor în instituțiile statului. Va conta aici capacitatea clasei politice de a repune rapid pe picioare noul Parlament, noul Guvern, de anunțare a unui calendar clar al alegerilor.
După primul tur al alegerilor prezidențiale și după alegerile parlamentare, partidele politice au declarat că "au înțeles mesajul cetățenilor", s-a ajuns chiar la formarea unei coaliții pro-europene. Următoarele luni vor fi un test al clamatei vocații europene. Vor reuși partidele să se schimbe, să revină la un sistem de valori în care binele public să prevaleze în fața interesului personal sau de gașcă politică? Se va putea evita extremismul, aroganța, alunecarea spre populism, discuțiile și certurile sterile? Vor avea capacitatea partidele de a pune în prim-plan temele cu adevărat importante pentru cetățean? Vom avea capacitatea, noi, cetățenii, de a ne proteja mai bine de dezinformare și manipulare, de oriunde ar veni ea?
Din păcate, nu putem spune din toată inima că răspunsul va fi "da". Să sperăm însă că, la 35 de ani de la ieșirea dintr-o dictatură, nu vom intra din nou într-un vertij întunecat al istoriei.
