Pozițiile abrupte afișate de SUA atât în relația cu partenerii europeni, cât și cu Rusia au aruncat lumea în ”febra” negocierilor privind modalitatea de încheiere a războiului din Ucraina. Donald Trump a aplicat o ”terapie de șoc”, ce a băgat ”în priză” cancelariile europene.
Până mai ieri (relativ) sigure de statutul lor de aliați pe termen lung ai SUA, statele europene s-au văzut deodată puse la zid de reprezentanții Casei Albe, care le contestă până și sistemele democratice. Nu vor fi uitate mult timp declarațiile vicepreședintelui JD Vance cum că ”se teme mai mult” de regresul democrațiilor europene decât de... Rusia sau de China! Faptul că astfel de declarații vin din partea Trump & MAGA, care acum patru ani luau cu asalt Capitoliul, nu fac decât ca ele să fie mai șocante. Dar apropierea fățișă a SUA de Rusia, chiar în ziua în care se împlinea un an de la uciderea în închisoare a lui Aleksei Navalnîi, e de-a dreptul cinică și insultătoare pentru toți cei care, sub o formă sau alta, s-au opus opresiunii și crimelor regimului Putin.
În aceste zile a reapărut ”spectrul” celebrei împărțiri a lumii de la Ialta, de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, care a aruncat jumătate din Europa în totalitarism. Iar lejeritatea cu care Ucraina a fost lăsată deoparte, în timp ce SUA și Rusia îi negociază la ”masa verde” destinul, nu face decât să dea fiori și să reamintească de un trecut pe ni l-am fi dorit îngropat pentru totdeauna.
Statele europene încearcă să-și revină după acest duș rece și să reintre în jocul diplomatic. Reuniunea de urgență de la Paris, la care au participat doar Germania, Italia, Marea Britanie, Polonia, Spania, Olanda și Danemarca, este primul pas. Orice s-ar spune, acest pas nu s-ar fi putut face la nivelul tuturor 27 de stat UE, ar fi însemnat negocieri fără sfârșit... Și nici n-ar fi exclus ca unele state, precum România, prinse între nicovala comunitară și ciocanul american în materie de politici de securitate, nici să nu-și fi dorit să fie foarte vocale în aceste disensiuni transatlantice...
Dar un lucru pare tot mai clar pentru toată lumea: statele europene trebuie să investească mult mai mult în propria lor apărare și - de ce nu? - a Ucrainei, nu pentru că așa vrea Trump, ci pur și simplu pentru că lumea în care trăim pare a nu mai avea loc de puteri ”soft”. Uniunea Europeană trebuie să-și afirme capacitatea ”hard” - puterea militară - dacă dorește să fie luată în serios. Dictonul ”Dacă vrei pace, pregătește-te de război!”, la scară istorică, nu este un lucru nou, doar dictatorii sunt alții.
