Se pare că anul 2011 este menit să ne arate cât de prost merge învăţământul românesc. După dezastrul din vară de la bacalaureat, a venit rândul învăţământului superior să arate ce poate. Recent a avut loc examenul pentru intrarea în avocatură. Rezultatele? Cam ca la bacalaureat…
Doar patru candidaţi din 119 au reuşit să obţină note de trecere, nici acelea prea mari. În astfel de situaţii se nasc tot felul de controverse. Toată lumea îşi dă cu presupusul. Toţi încearcă să găsească vinovaţi. Unii spun că elevii, respectiv studenţii sunt de vină pentru că nu au învăţat suficient. Alţii îi găsesc vinovaţi pe profesori. Puţini sunt cei care dau vina pe sistem. Dar nici aceştia din urmă nu reuşesc să pună punctul pe „i”. Nimeni nu prea are curajul să spună că în facultate se studiază teoria, iar la examenele de intrarea în profesie se lovesc de subiecte practice.
Profesorii, cei care îşi fac meseria cu pasiune şi dăruire, recunosc şi ei că ar trebui introduse în programă şi studiile de caz, că ar fi normal ca studenţii să poată face stagii de practică în timpul facultăţii. Problema mare aici apare. Unde ar putea studenţii să facă aceste stagii de practică din moment ce la angajare se cer ani de experienţă? De unde oare se aşteaptă toţi angajatorii să găsească oameni cu vechime în muncă? Poate ar trebui să îşi deschidă cineva o firmă pentru căpătat experienţă. O firmă care să-i pună pe studenţi şi, de ce nu, pe absolvenţi, să facă practică, să înveţe să muncească. Aici ar trebui să intervină statul cu subvenţii şi facilităţi pentru astfel de firme. Adică să dea bani, nu să ceară bani. Frumoase vise…
Revenind la problema de început, dezastrul de la admiterea în barou, trebuie precizat faptul că fenomenul a fost naţional, nu doar local. Peste tot în ţară au fost note mici şi foarte mulţi candidaţi picaţi. Veteranii în avocatură au încercat să explice notele proaste prin faptul că este primul examen care se dă pe sistemul admiterii în magistratură. „Bună” explicaţie şi scuză. Pe principiul „o mână spală pe alta şi amândouă spală faţa”. Poate că ar fi trebuit ca la acest recensământ să fi fost întrebată populaţia şi ce profil a studiat în facultate şi în ce domeniu lucrează. Aşa ar fi aflat şi cei care ne conduc de atâţia ani că sunt absolvenţi de filologie care vând maşini, telefoane mobile sau echipamente sport, că există absolvenţi de administraţie publică care după patru ani de studii au ajuns să lucreze ca secretare sau ca agenţi de vânzări… Se pare că cei care stabilesc programele de învăţământ uită că, de cele mai multe ori, este mult mai important să îi înveţi pe elevi/studenţi unde şi cum să caute informaţii decât să le bagi teorie cu forţa în cap. Sistemul este bolnav şi trebuie dus la medic… La care medic, oare? La cel care a plecat în Franţa sau Germania imediat după ce a terminat facultatea?
