„Străbate iarna cu trenul!”. Este sloganul care te întâmpină pe pagina principală a portalului CFR Călători. Aş avea câteva sugestii de îmbunătăţire a sloganului: „Străbate toată iarna cu trenul!”, „Iarna străbate trenul!” sau „Străbate cu trenul. Iar? Na!”. În fine, dincolo de glume, e o mare bătaie de joc povestea cu trenul care a plecat din Galaţi luni şi a ajuns miercuri. Tot la Galaţi. Prima întrebare care se pune este de ce trenul de luni seară a mai plecat la drum dacă precedenta garnitură de Bucureşti staţiona de câteva ore la Brăila? Ca să nu sufere trenurile de singurătate?
Apoi, felul în care au comunicat cei de la CFR e cel puţin bizar. Ghişeu de informaţii la Gară nu există, cei interesaţi erau îndrumaţi către case. Aici, casierele habar n-aveau ce se întâmplă. Telefonic, nu obţineai nimic. Desigur, dacă aveai noroc să prinzi legătura. Firesc, oamenii s-au îndreptat către presă. Dar şi presa a avut dificultăţi în a obţine informaţii, în ciuda unor oameni de acolo care au comunicat totuşi cu noi. Comunicate de presă pe acest subiect au apărut abia a treia zi. Asta după ce în seara de dinainte am primit o super-informaţie, fără de care familiile celor aflaţi în tren nu puteau supravieţui: CFR a accesat nu ştiu ce fonduri nerambursabile şi infrastructura va zbârnâi. Desigur, nu iarna asta! E drept, acest comunicat a venit de la o altă societate, CFR SA, nu de la CFR Călători, însă, oricum, a fost ca o ironie bine plasată.
Apoi, de ce nu s-a găsit o soluţie umană pentru aceşti sinistraţi în cele două nopţi? Sau de ce nu s-au găsit alternative pentru a fi duşi la Bucureşti sau întorşi la Galaţi? Câteva persoane fizice au demonstrat că a fost posibil. De exemplu, cei de la Oţelul erau de multă vreme în Bucureşti când trenul nici nu plecase de la Făurei. Dacă pentru câţiva oameni s-a găsit o soluţie de ce nu s-a putut şi pentru restul amărâţilor? Doar pentru că nu joacă fotbal? Nu îl judec pe Marius Stan, el a făcut ceea ce ar fi făcut oricine, adică şi-a salvat oamenii. Dar oare nu e frustrant să vezi că unii scapă de potop, iar tu rămâi în continuare blocat? Şi, până la urmă, Oţelul nu a făcut altceva decât să demonstreze că se poate. Aşa cum au mai făcut-o alţi câţiva temerari care au spart barajele poliţiei cu maşina pe şosele şi şi-au recuperat familia din tren. Şi ei au demonstrat că se poate. Autorităţile, însă, au demonstrat, încă o dată, că nu pot. Pur şi simplu nu pot face faţă neprevăzutului.
Pe de o parte se aventurează în necunoscut, iar pe de altă parte, odată ajunşi acolo, habar nu au ce să facă. Aţi putea spune, totuşi, că totul e bine când se termină cu bine. Nu a murit nimeni. Da, ăsta ar putea să fie noul slogan al CFR: nici astăzi nu a mai murit nimeni în tren.
Şi mai e un aspect. Cine a vrut a putut să se urce într-un nou tren la Galaţi şi să plece din nou în aventură, pe o altă rută. Da, o rută nouă, pe care o altă garnitură a făcut peste 20 de ore. Ştiţi ce cred? Că au făcut mişcarea asta ca să nu li se poată cere banii înapoi pe bilet. „Păi noi am vrut să vă ducem la Bucureşti, voi aţi refuzat”, ar putea fi replica CFR-ului atunci când călătorii păcăliţi şi-ar cere drepturile. În trei, patru zile, o săptămână, nu contează. Important e că i-ar duce la Bucureşti. Vii!
