Nu ştiu cum se face, dar cum încep să se apropie alegerile, cum apar unii care încearcă să ne convingă de faptul că viaţa are şi tente de roz. În fine, unii ar prefera tentele portocalii, albastre, verzi, dar asta este altă poveste… Cum spuneam, miracolul alegerilor, precum trecerea regulată şi uneori anticipată a cometelor, aduce o pâlpâire firavă de lumină şi pe uliţa noastră. De o vreme încoace se vorbeşte de mărirea salariilor bugetarilor, de revenirea la nivelul de dinainte de tăierile cu 25 la sută, ba se pomeneşte şi de o scădere a CAS cu trei, cinci la sută!
Din dealul Cotroceniului până la Palatul Victoria suntem asiguraţi că, macroeconomic vorbind, trăim (din ce în ce) mai bine. Dar până să dea statul mai mult frâu liber la băierile pungii, autorităţile trebuie să dea extemporal în faţa ditamai comisia formată din examinatori de la FMI, Banca Mondială şi CE. Şi asemenea elevului din Caragiale, povestea cu mărirea salariilor este „castravetele” cu care Executivul & comp. o ţine una şi bună, acesta este rezultatul la care, din raţiuni politice, trebuie să ajungă. Problema este că nu-i deloc simplu să vinzi castraveţi grădinarului, iar experţii financiari nu se lasă ameţiţi de fofârlicile electorale. Pentru ei, unu şi cu unu fac doi, iar deficitul bugetar tot deficit bugetar rămâne, iar el este mare, mult prea mare pentru ţintele deja fixate. Indiferent cum le dau, cum le învârt autorităţile, cifrele nu se închid prea bine pentru noi. Economia mai degrabă gâfâie decât duduie şi nici restul lumii nu se simte prea bine. FMI şi Comisia Europeană au revizuit în scădere prognoza de creştere economică a României, undeva la un anemic 1,5 la sută, dar Executivul se laudă că are resurse să facă o nouă majorare de salarii cu 16 la sută! Guvernul a prins din zbor ideea cu creşterea consumului, iar consumul dă bine la populaţie. Numai că, indiferent dacă este criză sau nu, consumul are un preţ. Dacă salariile sunt mărite fără a fi resurse, Guvernul va trebui să scoată banii din altă parte. O nouă majorare a deficitului bugetar nu va fi acceptată de instituţiile internaţionale, dar nimeni din afară nu ar avea nimic împotrivă dacă mai pe faţă sau mai pe şest s-ar creşte unele taxe şi impozite. Deja Ministerul Finanţelor are pe masă proiectul de majorare a impozitelor şi taxelor locale cu 16 la sută, prin indexarea cu rata inflaţiei din ultimii trei ani. Dar la fel de bine s-ar putea face noi concedieri otova în sistemul bugetar sau, mai plauzibil, să se mai taie ceva din fondurile de investiţii sau programele de dezvoltare. Mai ieri, cei de la programul „Rabla” se plângeau că riscă să rămână fără parale pentru că Executivul stă cu banii la ciorap să dea bine, măcar până trece comisia FMI, la calculul deficitului bugetar. Şi vor mai urma şi altele. Desigur, pe termen scurt, comisia FMI nu poate decât să recomande Guvernului să nu se joace cu focul. Dar cui îi pasă de asta în vâlvătaia alegerilor? Şi, la urma-urmei, ca de fiecare dată, electoralul este cel care se arde cu promisiunile fără acoperire.
