Când doctorul fără practică medicală Ion Bazac a abandonat afacerile cu automobile de superlux (greu vandabile în vremuri de criză economică) pentru a se instala în fotoliul ministerial al Sănătăţii, am gândit, fără să-mi pot reprima un zâmbet amar, că noua Putere şi-a achitat una din datoriile către clientela sa politică. Şi atât… Că, în continuare, va fi vai de Sănătatea noastră, ba chiar că va şi mai rău având în vedere experienţa pur comercială a noului şi tânărului ministru.
Au urmat apoi valuri de tragedii care au scos brutal în evidenţă tarele sistemului sanitar şi îndeosebi pe acelea care ţin de atitudine. Curajul unei asistente medicale „neadaptate la mediu” a făcut ca tragedia de la Slatina să declanşeze scoaterea la iveală, una câte una, a tragediilor care fac parte din cotidianul sistemului nostru sanitar. A acelor tragedii despre care un reputat medic gălăţean îmi spunea că ţin de normalitate: „Într-un spital viaţa se îngemănează cu moartea şi nu toţi pacienţii pleacă pe picioare, unii pleacă şi cu ele înainte. E normal”.
Ministrul „Ferrari”, care nu împărtăşeşte această opinie, s-a repezit în puterea nopţii şi a fost drastic cu cei vinovaţi la Slatina. Cum şi predecesorul său şi-a început mandatul prin a fi intolerant cu indiferenţa şi incompetenţa pentru ca apoi să se preocupe exclusiv de programe de anvergură aducătoare de profit, desantul ministerial de la Slatina nu m-a impresionat, ba chiar am avut o neplăcută senzaţie de deja-vu.
Ancheta ministerială din toiul nopţii părea mult prea ostentativă, mai ales că noul demnitar s-a implicat personal în derularea acesteia. Se pare însă că gestul său a dat curaj celor pe care îi numeşte acum „vocile mute din sistem”. Cei pentru care a înfiinţat linia telefonică „ce te doare”.
Când aceasta s-a blocat din cauza numărului extrem de mare de plângeri, lumea medicală n-a mai suportat. Era prea mult! Profesorul Astărăstoaie, preşedintele Colegiului Medicilor din România, s-a dezlănţuit, acuzându-l pe ministru că denigrează breasla medicală şi că încurajează presa să o supună unui veritabil linşaj mediatic.
În defavoarea poziţiei preşedintelui CMR, apărător al medicilor vinovaţi şi acuzator al ministrului şi presei, şirul tragediilor petrecute în spitalele româneşti a continuat. Ministrul a continuat şi el să cureţe organismul sistemului sanitar de „metastaze”. Este primul ministru al Sănătăţii care, cel puţin până la acest moment, pare a nu a ceda presiunilor celor mai influenţi exponenţi ai lumii medicale. Pe care în mod evident atitudinea sa i-a deranjat.
Ieri, a avut ocazia să-i înfrunte într-un mod neaşteptat, cu eleganţă, elocinţă, fermitate. Prestaţia tânărului ministru în faţa greilor medicinei româneşti, dintre care unii i-au fost profesori, dă speranţe. Câtuşi de puţin intimidat de prestigioasa asistenţă, fostul student Bazac a declarat că a revenit în calitate de ministru în aula Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” deoarece are o restanţă faţă de sistemul de sănătate şi a venit la „mărire de notă”. S-a declarat hotărât să promoveze examenul şi a afirmat că ministerul şi elita medicinii româneşti au, de fapt, acelaşi interes „să construiască împreună”.
Despre şirul neregulilor din sistemul sanitar, ministrul a spus că au atras un climat general reactiv şi revendicativ, pe principiul „ochi pentru ochi, dinte pentru dinte” şi că, în vâltoarea creată, s-a creat falsa impresie că medicii, pacienţii şi mass-media ar fi beligeranţi. Dar, nu a acceptat „să arunce neregulile la coş” deoarece „se regăsesc pe întreaga dimensiune materială, organizatorică, profesională şi umană a sistemului de sănătate”.
Mesajul tânărului ministru a fost unul de genul: vă respect şi tocmai de aceea vreau să redobândesc respectul opiniei publice pentru întreaga breaslă medicală „făcând curăţenie”. Este primul dintre miniştrii Sănătăţii care declară că nu concepe actul medical în absenţa eticii profesionale, dar nici actuala condiţie materială şi socială a medicilor, cărora le promite mult mai mult.
Ce nu concepe e clar, dar să vedem în continuare şi ce poate, mai ales în vremuri de criză. Morală şi materială deopotrivă !
