Citesc o ştire despre dezbaterea care are loc de o vreme la Londra, referitoare la necesitatea construirii unei a treia piste la Heathrow, cel mai mare aeroport internaţional din capitala britanică. Având de înfruntat opoziţia ecologiştilor şi a riveranilor, susţinătorii proiectului - operatorii aerieni, primarul şi oamenii de afaceri londonezi, liderii sindicali - avertizează că aeroportul ar putea să decadă la statutul "de însemnătate locală" dacă nu realizează investiţia. Unii vor spune că cei enumeraţi mai sus, de la operatorii aerieni până la liderii sindicali, au interese: bani şi slujbe. Şi nu greşiţi cu nimic. Dar iată ce spune unul dintre ei: "Restul lumii se preocupă de infrastructură pentru a putea dezvolta economia, în timp ce Marea Britanie face contrariul. Avem nevoie ca Guvernul să acţioneze, ceea ce nu se vede. Mă tem pentru viitor". Este declaraţia şefului de la British Airways, TAROM-ul din Regat.
Nu vă sună cunoscut? Atunci înlocuiţi Marea Britanie cu Galaţiul şi Guvernul cu Primăria. Şi recitiţi declaraţia. "Restul lumii se preocupă de infrastructură pentru a putea dezvolta economia, în timp ce Galaţiul face contrariul. Avem nevoie ca Primăria să acţioneze, ceea ce nu se vede. Mă tem pentru viitor". Acum vă sună cunoscut?
Ce ziceţi, însă, de asta? "Avem ceva în ţara asta, se cheamă «Nu în curtea mea!». Încercaţi să deschideţi un adăpost, un centru de reabilitare pentru dependenţii de alcool sau de droguri, o locuinţă pentru persoanele cu handicap mintal care vor să se integreze în societate. Oamenii vă vor spune «Nu în curtea mea!». Oamenii nu vor nimic în apropierea lor. Cu excepţia bazelor militare. Acelea le plac. De ce? Slujbe! Interes propriu!", spunea un mare comedian american al timpurilor moderne, regretatul George Carlin, care obişnuia să-i ironizeze pe concetăţenii săi pentru ipocrizia pe care uneori o manifestă.
Vă închipuiţi că noi suntem diferiţi? Vrem un oraş mai curat, dar unii dintre noi nu ezită să-şi golească buzunarele pe trotuar. Vrem un oraş mai verde, dar unii dintre noi ocupă cu construcţii ilegale spaţii care ar fi putut fi parcuri. Vrem un oraş mai frumos, dar unii dintre noi ar fi în stare să moară de gât cu slujbaşii care ar îndrăzni să le dărâme magherniţele ridicate pe domeniul public. Vrem intervenţii în forţă ale autorităţilor, dar nu în curtea noastră! Nu e de mirare, aşadar, că administraţia răspunde cu ipocrizie la ipocrizie şi spune că "trebuie să facem", în loc să spună "facem".
Îmi vin în minte cuvintele pe care Regele Mihai le-a rostit în remarcabilul său discurs din 25 octombrie 2011, primul ţinut în Parlament de la abdicare. "Cinismul, interesul îngust şi laşitatea nu trebuie să ne ocupe viaţa". Fraza era inclusă în acea parte a alocuţiunii în care Majestatea Sa se adresa direct senatorilor şi deputaţilor, ca reprezentanţi aleşi ai românilor. Îndemnul fostului suveran le putea fi adresat la fel de bine celor din administraţia publică, fie ea centrală sau locală, cum ne putea fi adresat şi nouă, cetăţenilor acestei ţări. Căci - nu-i aşa? - şi noi putem da dovadă de cinism, şi noi putem fi mânaţi de de interese înguste, şi noi putem fi laşi.
Propun un alt exerciţiu pentru noi şi pentru liderii noştri, prezenţi şi viitori. O temă pentru acasă sau pentru un minut în cabina de votare sau pentru un mandat. Să stabilim ce trebuie să ne ocupe viaţa, înlocuind "cinismul", "interesul îngust" şi "laşitatea" cu antonimele lor.
