A fost odată, ca niciodată, un purceluş. Era un purceluş rotofei şi cuminte, cu urechiuşele roz şi coada îmbârligată. Primul lucru pe care l-au observat la el cei din jurul lui a fost că purceluşul era obsedat de matematică şi de geografie. În schimb, la civică şi la citire era cam vraişte, dar toată lumea a pus asta pe seama geneticii. „Are înclinaţie spre ştiinţa exactă”, îl evaluau, îngăduitoare, rudele grohăitoare. Ambiţia lui, din fragedă pruncie, era să înveţe să înoate. Să fie un campion al apelor. Se visa plutind pe mările şi oceanele lumii, cu soarele în faţă şi vântul din pupa. Iar visul i-a devenit realitate. Imediat după ce a terminat şcoala a fost, câţiva ani, un adevărat lup de mare, deşi sub blana cenuşie de canidă i se vedea din când în când şoriciul roz. Şi gros.
Însă marea a fost, până la urmă, doar un capriciu. După o vreme, plictisit de briză şi tangaj, a ales să trăiască pe uscat. Dar parcă n-avea stare în cele două camere ale coteţului său decomandat şi în micuţa curte cu napi în care râma zilnic, la privat. De altfel, revenirea pe pământ, după atâta singurătate foşnitoare pe apă, îi activase un „nu ştiu ce” în creier: o nevoie nestăvilită de a vorbi mulţimilor. De a expune idei, paradoxuri, paradigme, bancuri cu Bulă, filosofii electorale, robinsonade economice. Aşa că a intrat în politică.
La început, adversarii şi partenerii lui de jonglerii cu vorbele nu au reuşit să-l „citească”, să-i identifice poziţia în lanţul trofic. Părea cam oaie. De-abia după o vreme s-au prins că sub lâna miţoasă se ascunde de fapt un lup sadea. Mult mai târziu avea să apară şi cealaltă revelaţie, de tip „matrioşka”: sub blana de lup de pe sub blana de oaie se afla şoriciul. Natural. Ecologic. Gros.
Între timp, însă, purceluşul de altădată devenise un porc sadea. Mare. Impozant. Cu rât puternic şi arogant. Cu colţi sfâşietori şi măsele de cremene. Nu mai avea nevoie de blana de oaie. Şi nici de blana de lup. Îi era suficient şoriciul gros şi coada ţanţoşă. Porcul ajunsese în vârful piramidei trofice.
Un vechi proverb chinez spune că „nu există suiş fără coborâş”. Avea să simtă asta şi porcul nostru, într-o noapte cu parfum de Ignat politic. Alungat din cocina puterii, el a luat calea pribegiei. Într-un oraş cu aer ozonat de la soare-apune. Şi-a cumpărat acolo un coteţ cu multe camere şi cu o tarla mare de napi. Încă nu am văzut factura tranzacţiei porcine, dar legendele pomenesc de ceva sute de mii de euro. „De unde? De unde?”, ciripeau vrăbiuţele pe ramuri.
Nu e moral să laşi vrăbiile fără răspunsuri! Aşa că am demarat o investigaţie jurnalistică. Am veşti că nu sunt singurul care vrea să îndestuleze curiozitatea vrăbiuţelor. Cică ar mai fi şi alţii, cum ar fi DNA şi DIICOT. Una peste alta, foarte curând voi face public modul cum purceluşul rozaliu a ajuns un mare porc. Mai precis, o să aflaţi adevărata poveste a porcului de un milion de euro. Şpagă.
P.S.: Promit să îl premiez cu 100 de centimetri pătraţi de şorici (cu sare) pe primul cititor care ghiceşte - aici sau pe e-mail - cine este personajul.
