Uciderea cu bestialitate a elevei Clara Maria Drăgoi readuce în discuţie un subiect pe cât de controversat, pe atât de repetabil: fărădelegile comise de „prinţişorii” de bani gata. Din păcate, beizadelele au un rol bine definit în societatea românească. Nu că n-ar exista astfel de năravuri şi la case mai mari, dar noi, românii, îi întrecem pe toţi atunci când vine vorba despre excese. Evident, „Fenomenul Beizadeaua” nu este o invenţie modernă. El există de mult. Nu poţi să parcurgi istoria comunismului fără să-ţi sară în ochi povestea de tip telenovelă ce s-a ţesut în jurul prinţişorului Nicu Ceauşescu: femei aduse cu de-a sila în aşternutul fiului iubitului conducător sau beţii şi ospeţe pentru care termenul „pantagruelic” este insuficient. Iar sub vremurile democratice Nicuşorii s-au multiplicat ca mucegaiul după şifonier.
Crima comisă de Dan Cadar, fiul patronului restaurantului Havana din Galaţi, este doar o nouă dovadă - alături de cazuri celebre precum Andrei Plăcintă sau Justin Covei - că banii le-au atrofiat multor oameni de afaceri simţul responsabilităţii faţă de progenituri. Dan a avut de toate: maşini, bani, iarăşi bani, droguri, libertate. Însă dincolo de toate acestea, a avut sentimentul - incubat chiar de către familia lui - că legea nu e pentru el, ci doar pentru fraieri. Am în faţă un cazier gros în cazul Dan Cadar. A fost spărgător de maşini, traficant de carne vie, dealer de droguri de mare risc, comerciant de etnobotanice. Criminal nu fusese, dar iată că, din nenorocire, nu a ratat nici această oportunitate.
Culmea este că în ciuda acestei liste impresionate de infracţiuni, Dan Cadar nu a stat decât episodic după gratii (după ce a fost prins făcând proxenetism în Italia). Cine l-a protejat de braţul lung al legii? Încă nu s-a aflat, dar este clar că sunt implicaţi poliţişti şi procurori şi că ancheta este încă departe de a se fi încheiat. Chiar în primăvara acestui an, prinţul Cadar a fost făcut scăpat (doi ani cu suspendare) după ce a fost prins drogat la volan. Din „posesie şi consum de droguri de mare risc” fapta lui a fost aranjată subtil şi a devenit „refuz de recoltare a probelor biologice”. Diferenţa dintre cele două fapte este de vreo 10 ani de închisoare, iar cei care au instrumentat dosarul şi-au dat tot interesul ca beizadeaua recidivistă să scape cât mai uşor.
Alarmant e că acest lucru nu se întâmplă pentru prima dată la Galaţi. În dosarul „Ecstasy”, cercetat şi judecat acum vreo 10 ani, toate beizadelele implicate (printre care şi fiul omului de afaceri Andrei Lişinschi şi cel al unui fost şef de la Fisc) au fost scoase din dosar. Condamnările le-a suferit plevuşca, pentru că - nu-i aşa? - unii sunt mai egali decât alţii.
Nu pot de asemenea să nu reamintesc faptul că fostul prim-procuror Dinu Gâlcă (Dumnezeu să-l odihnească!) a făcut infarct şi a murit în timp ce era cercetat privind o presupusă mită legată de absolvirea de păcate penale a unor prinţişori de cartier.
Tragic, oamenii legii sunt complici la escaladarea acestui fenomen periculos. Posibil că vor da cândva socoteală. Din păcate, însă, asta nu o va învia pe Clara Maria Drăgoi, tânăra ucisă de periculosul Dan Cadar, un individ care, dacă legea se aplica la vreme, nu ar fi trebuit să fie în libertate, ci după gratii.
