Nu am crezut că va veni prea curând ziua în care universităţile să îşi acopere cu greu locurile scoase la concurs. S-a întâmplat, totuşi, anul acesta, după ce în 2011 a fost primul semnal că zilele în care toată lumea era invitată la diplome de la tarabele universitare sunt pe sfârşite. Să fiu bine înţeles: nu îmi doresc universităţi goale, dar parcă nici transformarea studiilor de licenţă în studii de masă nu a fost în regulă. De la mijlocul anilor '90 şi până de curând cred că au făcut facultatea peste 75 la sută dintre absolvenţii de liceu (nu există date statistice în acest sens, aşa că mă bazez mai degrabă pe o estimare făcută cu prea puţină rigurozitate), plus un procent însemnat dintre cei care nu reuşiseră să intre în universităţi până în '89. Rezultatul l-am putut vedea în faţa agenţiilor de şomaj, unde veneau să îşi vizeze carnetul mii de absolvenţi de studii superioare. Sau la tarabele de la colţul blocului, din spatele cărora ne vindeau castraveţi şi acadele licenţiaţi în drept şi economie.
Am o mulţime de lucruri de reproşat guvernării Boc, însă nu ştiu dacă sunt prea multe de spus în ce priveşte învăţământul. Am ajuns să îl respect pe Funeriu destul de târziu pentru că a avut curajul să stopeze frauda de la bacalaureat. Mă rog, nu ştiu cât a fost meritul lui, dar să îi dăm credit măcar pentru că s-a întâmplat în mandatul său. Priviţi în jurul dumneavoastră sau fiţi cinstiţi cu voi înşivă: cine nu a copiat la bac? Puţini, e clar. Ei bine, toţi cei care treceau de acest examen prin furt ajungeau apoi în universităţi. Treceau şi acolo de examene prin tot felul de mijloace, îşi luau într-un târziu diplome de licenţă şi ajungeau după ani de "învăţat" să îşi caute slujbe bine plătite pe www.capsuni.es ori pe www.menaj.it.
Şi poate că e un lucru bun şi pentru universităţi această dispariţie mai mult sau mai puţin naturală a candidaţilor. Poate că, având un buget limitat, vor învăţa să îşi drămuiască resursele. Fără studenţi la taxă pe care să îi jumulească în schimbul unei diplome de licenţă golită de sens, facultăţile probabil că vor afla în sfârşit care le este menirea principală: cercetarea.
E bine, dar nu e suficient. Mai sunt multe lucruri de făcut în zona educaţiei, asta e clar. Şi chiar pe lângă educaţie mai sunt de făcut lucruri care să ajute sistemul. Remarca, zilele trecute, unul dintre profesorii universitari gălăţeni că în oraş se închid fabrici şi se deschid mall-uri. Şi se întreba de ce ar mai veni un absolvent de facultate să îşi roadă coatele timp de patru ani pe băncile ingineriei dacă ştie bine că nu va avea ce să facă după ce îşi termină studiile. Ca să vândă în supermarket? Şi dacă în alte cazuri soluţiile trebuie să vină de la centru, pentru revitalizarea economiei e nevoie de implicare locală. De la autorităţi publice locale şi până la parlamentari gălăţeni, toţi trebuie să pună umărul la salvarea industriei din zonă. Nu doar pentru învăţământ, ci şi pentru alte aspecte ale societăţii. Banal, nu? Dar incredibil de greu când nimeni nu pune mâna să facă ceva.
