Nici nu s-a răcit bine cerneala pe buletinele de vot de la alegerile locale de acum vreo două luni, că „în teritoriu” au şi început să se facă vorbele în materie de transferuri politice. Ultimul episod care a răsuflat zilele acesta ar fi trocul făcut de primarul X, din comuna Y, care în schimbul a vreo 100.000 de lei pentru repararea unei şcoli negociază trecerea cu arme şi bagaje în tabăra partidului Z. Am folosit „coordonatele” X, Y, Z nu din cine ştie ce pudoare - de altfel, cazul în sine a şi fost prezentat în paginile ziarului nostru - ci pentru faptul că mai mulţi primari, consilieri, parlamentari etc. ar putea intra la fel de bine în aceeaşi ecuaţie politică.
În general, scuza care foarte des se aude, mai ales atunci când vine vorba de aleşii locali e aceea că „la ţară, se votează omul, nu partidul”! Unde mai pui că „martiriul” politic în numele comunităţii nu numai că aduce bani la buget, ci şi acţiuni în tabăra Puterii. Acum, drept este că electoratul, mai ales în mediile mai restrânse, mai întâi se uită la faţa omului şi abia apoi la culoarea carnetului de partid. Dar nu ar trebui totuşi să subestimăm rolul politicului în susţinerea sau, din contră, în declinul unui candidat.
Prin urmare, ideea că un ales sare dintr-un partid în altul nu ar trebui acceptată cu atât de multă uşurinţă. De altfel, migraţia politică, setea partidelor de a racola oameni de la „concurenţă” nu este de ieri, de azi. În vremurile lor bune, PSD şi mai apoi PC s-au umflat în judeţul Galaţi cu primari şi consilieri din toate zările şi parcă şi acum îi aud pe cei de la PD sau PNL cum se căinau de mama focului şi tunau şi fulgerau că le sunt „racolaţi” oamenii. A venit o vreme în care PDL a dat şi el în aceeaşi boală, iar acum are aceleaşi simptome şi USL-ul. Ce să-i faci, moda vine, moda trece, şi uite-aşa ne trezim că avem partide care se umflă la Putere ca nişte gogoşi înfuriate, gata să se spargă imediat ce umbra Opoziţiei planează asupra lor. De-a lungul timpului, Galaţiul a avut parte de cohorte întregi de „aleşi” care într-o zi pupă unde ieri au mânjit cu noroi sau viceversa şi asta doar pentru că „la ţară, se votează omul”!
Culmea este că, dincolo de faptul că prin acest sistem al migraţiei, administraţia publică se umple de tot felul de lichele care se dau după cum bate vântul, iar partidele nu realizează cât de mult rău îşi fac singure. După mai bine de două decenii de multipartitism, nu avem partide bazate pe doctrină, pe ideologie, într-un cuvânt pe convingeri, ci doar pe conjunctură. Din păcate, partidele funcţionează mai degrabă ca un sistem de pile şi relaţii pentru obţinerea unei sinecuri în aparatul de stat. Ca „organisme” politice, partidele au deocamdată mintea scurtă şi confuză în materie de valori, iar de aici o lipsă de viziune pe un termen mai lung de un mandat. Efectul pervers la nivelul societăţii este că omului i se apleacă de partide, de politică, adică, în final, tocmai de acele elemente care definesc democraţia, fie ea şi una originală. Să ne amintim, totuşi, că democraţia, chiar dacă nu e perfectă, este cel puţin perfectibilă. Să ne mai amintim că, de-a lungul istoriei, popoarele cărora li s-a urât cu democraţia nu au sfârşit tocmai bine. Dar cine mai citeşte astăzi istoria?
