Cu admiraţia pusă-n ghips

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

„Galaţi, cumplit oraş de negustori / La tine stă poetul ca-n Sodoma...”, scria cândva poetul Barbu Nemţeanu, în oraşul în care, aşa cum am citit într-o istorioară scrisă de fosta noastră colegă Violeta Ionescu, nu mai puţin de cinci poeţi interbelici şi-au pus, dezamăgiţi, capăt zilelor. Însă mai mult din dragoste, decât din mizerie, după cum găsea, în 1934, un jurnalist local, Aristide Marinescu, în articolul “Galaţii, iadul poeţilor”, citat de scriitoare. Mai degrabă, casta scriitorilor, a plasticienilor, a muzicienilor se detestă şi se urăşte şi azi, mai mult sau mai puţin discret, se coagulează rar şi pe centre schimbătoare, mai niciodată centre ale respectului comun, ci de putere, pe principiul „Să-mi fii astăzi prieten, prietene, căci mâine sigur ne vom duşmăni!” Iad, nu alta! Acesta este şi motivul pentru care pe la noi nu prea se ridică proiecte mari, cuprinzătoare, care să salveze cât mai mult din viitorul nostru care vine înceeet, prea încet, şi zburând undeva pe lângă genunchiul broaştei… Se acuză unii pe alţii, nu întotdeauna pe faţă, uneori în gazete, de lipsă de talent, de premii pe pile… Dar oare sunt numai ei, gălăţenii, aşezaţi mereu la margine de imperii, învrăjbiţi între ei, într-atât încât să nu-şi recunoască valorile? Intelectualii între ei se detestă şi se atacă oriunde în ţara în care Urechia a fost „lucrat” să nu ia Nobelul, iar Herta Muller nu-i considerată româncă! Îmi vine în minte şi ”cazul” Patapievici, adulat, apoi atât de detestat pentru remarcile sale despre Eminescu, dar şi la adresa îmbălsămătorilor poetului. Alina Mungiu Pippidi, important politolog, a fost hulită la mulţi ani după ce piesa sa „Evangheliştii” a fost premiată de UNITER şi tipărită, autoarea fiind aruncată în flăcările critice ale iadului atunci când un regizor francez a insinuat o nenorocită felaţie din partea Mariei Magdalena pentru ghiciţi Cine, într-un biet spectacol de amatori la Iaşi… Întotdeauna se găsesc motive de contestare a ceva cu altceva! Lui Paulescu, inventatorul insulinei, francezii i-au interzis o placă memorială la Paris, pentru că savantul a avut, într-adevăr, aplecări legionare... Dar astfel de lucruri se întâmplă oriunde, nu numai la Galaţi, nu numai în România, ci peste tot! Într-un stat cumpătat, precum Marea Britanie, tocmai Orwell, simbol al luptei împotriva comunismului, este practic pus la zid, ca… „prea de stânga”! Cum? Citesc în ultimul număr al „României literare” că directorul postului BBC, Mark Thompson, a refuzat pur şi simplu aşezarea unui bust al jurnalistului Orwell în instituţie. I s-a reproşat stângismul tocmai autorului cărţii-manifest anticomunist „1984”, care chiar i-a înspăimântat pe englezii cu ce-ar putea fi dacă ar deveni roşii, precum şi a „Fermei animalelor”, carte, apoi desen animat care i-a îndoctrinat pe picii occidentali împotriva comunismului… Să nu ne mirăm! Uite, suntem în plin An Caragiale, dar indestructibilul dramaturg, dovadă a permanenţei veşnice a beteşugurilor noastre, poate fi şi… detestat! M-a oprit pe stradă tocmai un fost profesor de română, care l-a predat o viaţă pe Caragiale la şcoală, ca să-mi reclame că autorul „Scrisorii pierdute” ne-ar fi făcut de râs neamu´ şi poporu´, că nu merită adică evocat. Cum l-o fi predat dom´ profesor şi ce-or fi ştiind copiii?

Citit 1373 ori Ultima modificare Marți, 11 Septembrie 2012 22:51

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.