23 de ani. Şi nu ne oprim aici

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Adăugăm un an la istoria noastră şi la cea a României postdecembriste. În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, în condiţii care astăzi sunt poate subiectul orelor de istorie, se năştea, la Galaţi, "Viaţa liberă". Un ziar pentru gălăţeni, făcut de gălăţeni, un manifest al libertăţii abia câştigate şi încă nesigure din acele zile tulburi de iarnă. Astăzi, copiii Revoluţiei sunt adulţi, au terminat şi facultatea, ba chiar au şi votat de două ori, dacă le-a păsat suficient cât s-o facă. La 23 de ani, unii au încheiat poate studiile în străinătate şi privesc viitorul cu încredere, alţii, rămaşi acasă, se confruntă cu lipsa locurilor de muncă şi cu lipsa de viziune a celor care îi şi ne conduc. Viaţa nu e cu siguranţă mai uşoară pentru ei, la fel cum nu a devenit mai uşoară nici pentru părinţii lor, care îi numeau, atunci, Victor şi Victoria, cu gândul la un trai mai bun, în libertate. După 23 de ani, nu am aflat încă de ce au murit oameni în decembrie '89, nu ştim dacă a fost sau nu lovitură de stat, revoltă populară ori o combinaţie a celor două. Tot ce ştim cu siguranţă este că undeva, prin cimitirele patriei, tineri entuziaşti din acel decembrie îşi dorm, sub lespezi, somnul de veci. Datorită lor, ne putem face auzită vocea. Datorită lor, putem vedea lumea. Datorită lor, şi noi, jurnaliştii, existăm astăzi. Vorbe mari, veţi spune. Poate. Personal, nu am luat niciodată libertatea de expresie drept un dat. Ştiu că trebuie să luptăm constant pentru ea, că nu avem dreptul să ne lăsăm vocea sufocată nici de foştii securişti care ajung astăzi în Parlament, nici de foştii nomenclaturişti care, din umbră sau mai la vedere, conduc încă această ţară. Dintre toate drepturile câştigate cu sânge atunci, acum 23 de ani, acela de a spune ceea ce gândim este poate cel mai important. Nu pieţele pline cu portocale, nu rafturile colorate ale supermarketurilor, nu hainele de firmă şi parfumurile fine, nu maşinile de 300 de cai putere care pot circula în fiecare duminică, ci posibilitatea de a ne exprima liber. E adevărat, presa, în ansamblul ei, nu şi-a făcut un serviciu, în ultimii ani, aservindu-se intereselor politice de toate felurile şi lăsând mai jos ştacheta la capitolul calitate. Dar existenţa ei, bună, rea, aşa cum este, reprezintă un câştig care nu ar trebui tratat cu uşurinţă. În ceea ce ne priveşte, încercăm să facem tot ce ştim noi mai bine pentru ca gălăţenii să fie informaţi corect şi complet. Ne bucurăm la gândul că, zilnic, cele 7.000 de copii de "Viaţa liberă" ajung la 56.000 de oameni şi că, prin intermediul site-ului nostru, alţi peste 12.000 de gălăţeni se informează. Cu siguranţă, mai şi greşim. Dar sentimentele care ne mână acum în luptă sunt, şi după 23 de ani, aceleaşi cu cele pe care fondatorii "Vieţii libere" le-au avut, în noaptea aceea zbuciumată, în timp ce aşteptau să iasă ziarul pentru prima dată: ne dorim să le fie mai bine gălăţenilor şi să ne putem face, cu adevărat, meseria. Atâta vreme cât încă mai putem face asta, cred eu că misiunea noastră continuă. În condiţii diferite, cu instrumente diferite, dar cu aceeaşi forţă a gândului bun şi a efortului onest. Şi pentru că ziarul acesta nu e al nostru, ci al oamenilor care îl citesc în fiecare zi, dorinţa noastră de continuitate şi de prosperitate se transformă într-o urare pentru ei. Aniversarea trecută, noi pregătim deja primul număr din anul 24. Pentru că istoria nu se opreşte aici.

Citit 1283 ori Ultima modificare Vineri, 21 Decembrie 2012 15:45

2 comentarii

  • postat de Calianu
    Sâmbătă, 22 Decembrie 2012 20:06
    Buna seara.
    Revinn la mesajul meu si doresc sa coretez faptul ca inainte de 1989,ziarul de acum Viata libera, era tot codidian si era inserata viata politica si economica a judetului Galati si desigur, se numea ziarul,'
    "Viata noua". Mai fac si urmatoarea precizare:pentru ca santierul nostru naval nu facea parte din ministerul idustriei ce era condus de ministru,Avram, ci de ministerul Transporturilo si Telecomunicatiilor condus de Traian Dudas, ce nu se ocupa direct de ministerul metalurgiei condus de ministrul Agache,directorul meu a avut inspiratia si a angajat fictiv pe fata sefului de la desfare din Combinatul Siderurgic Galati,ca sa avem si noi pe cineva care este interesat pe banii ce ii dam, sa se ocupe de livrarea tablei navale. Eu pe functia de director tehnic,va marturisesc ca aceasta fata angajata la noi, nu am vazut-o niciodata,iar salariul ei era expediat prin mandat postal. Deci, aprovizionarea cu tabla navala era asigurata din umbra de aceasta fata,ce era de fapt studenta. De aceasta problema a noastra,desigur nu intra in preocuparile Combinatului Siderurgic Galati,ce a creiat mari necazuri unor unitati economice mai mici,de cca 1600 de salariati nevinovati.Din acest punct de vedere,regret ca nu mai fac parte din colectivul de conducere a unitatii mele, cand problemele de aprovizionare devin o banalitate si esti obligat sa-ti traduci in practica numai cele invatate in scoala si sa nu faci tot felul de trucaje ilegale,cu scopul de de ajuta proprii tai salariati.Mai repet,viata pentru mine ce aveam obligatii sa asigur o productie ritmica, problema de aprovizionare a fost un mare calvar!
    0
    0
    Raportează
  • postat de Calianu
    Sâmbătă, 22 Decembrie 2012 18:07
    Nu sunt din Galati,dar ziarul "Viata libera" a functionat si pana in 22.12.1989,dar sub numele "Viata libera". De asemenea Combinatul Siderurgic Galati avea 32.500 de salariati si avea organizatie de partid cu functie de Pim-secretar,identic cu organizatia de partid a judetului Galati,condusa de prim-secretar,Dina. Prin anii 1986 am mers ca delegat al intrepriderii mele din santierul naval ,situat in vestul tarii, la marele combinat siderurgic si sa-i rog sa expedieze urgent cca 2000 tone de tabla navala,restanta la contractul incheiat si neonorat. Chiar in momentul cand eram in trataive cu salariatii de la serviciu desfacere,am aflat ca se afla pe platforma combinatului primul-secretar,Dina,dupa care l-am rugat ca din lipsa de tabla navala santierul nostru nu-si poate onora planul de productie si pericliteaza neonorarea indicatorilor prevatuti in acordul global,respectiv erau penalizati la salarii toti angajatii nostri. Nu o sa uit niciodata faptul ca cel mai mare exponent politic a judetului Galati,care a spus ca nu poate sa ne ajute cu nimic,pentru ca el are dispozitie directa de la "toovarasul Nicolai Ceausescu" sa trimita toata tabla la export,iar in tara sa se livreze numai dupa ce a rezolvat in totalitate cu exportul. Desigur am plecat inapoi la intreprindere cu problema nerezovata. Va spun sincer,problemele de aprovizionare pentru mine au fost un calvar,insa nu a fost problema cu locurile de munca niciodata,dar a fost mare problema cu desfarea marffurilor alimentare si desigur si industriale. Aveam bani, dar in tara nu aveam suficiente produse pentru acoperirea banilor lichizi aflati in circulatie.
    0
    0
    Raportează

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.