Propunerea de reorganizare administrativ-teritorială a României m-a cam luat prin surprindere. Însă nu vestea în sine m-a contrariat (ştiam încă din toamnă că se pregăteşte ceva), ci maniera în care a ajuns ea sub ochii publicului. Adică mascată sub forma unei scurgeri de informaţii întâmplătoare, „de la un mic funcţionar din Vestul ţării”. Da. Anticipam o astfel de propunere din partea cabinetului Ponta, dar credeam că ea va veni de-abia în vară. Se ştie că vara e mai uşor să faci reforme administrative, pentru că spiritul critic al opozanţilor e „tocit” de valurile calde ale mării. Deh, concediile!
Sincer, speram ca harta reorganizării să vină cu argumente de neînvins şi nu cu schiţe sumare, ca la Ialta. Mă cam înspăimântă alăturările de genul „Călăraşi – capitala Munteniei” sau „Piatra-Neamţ – capitala Moldovei”! La fel cum mi se pare o prostie să pui Vrancea laolaltă cu Constanţa. Ce proiecte regionale pot să se lege pe această axă?!
Pe de altă parte, este clar că, acum, prea multe lucruri trec prin sertarele de la Bucureşti, prin instituţii deseori măcinate de intrigi politice şi economice ce nu rezonează cu interesele ţării. Însă cine ne poate garanta că cei opt vătafi de regiune vor fi mai aproape de popor şi mai departe de butoanele guvernamentale? Avem deja experienţa regionalizării unor instituţii. A adus ceva?!
Prima întrebare care mi-a venit în minte atunci când am văzut întregul scenariu a fost una pragmatică: la ce ne foloseşte nouă, plătitorilor de impozite şi taxe, toată această vânzoleală? Încă din copilărie, am fost învăţat de ai mei să caut utilitatea şi logica în spatele oricărei acţiuni. Nu faci gard dacă n-ai ce împrejmui, nu cumperi pieptene dacă ai chelie, nu poţi face ciorbă de găină dacă n-ai găină.
Votez cu dragă inima o reducere a influenţei Guvernului în teritoriu. Însă mă simt, aşa, cam ca Moş Ion Roată în faţa lui Cuza Vodă. Nu înţeleg care-s avantajele acestei reforme, care va scoate din vistieria ţării (adică de la noi, plătitorii de impozite) o grămadă de bani. Structurile administrative costă. Fiecărui şef de regiune i se va ataşa o echipă: consilieri, secretare, jurişti, şoferi, administratori, contabili, femei de serviciu. Multe salarii. Trebuie apoi sedii, maşini, mobilă, calculatoare. Urmează cheltuieli curente, de funcţionare, cu deplasările în teritoriu şi la Bucureşti, cu telefoanele, cu una, cu alta.
La o primă estimare, cele opt noi instituţii vor consuma peste un milion de euro pe lună (şi aici sunt optimist, pentru că scot din ecuaţie deplasările în străinătate şi alte aroganţe). Adică cel puţin 12 milioane de euro pe an. Întreb: sunt capabile aceste instituţii să aducă, prin măsurile pe care le vor dispune, un venit de măcar un euro peste ceea ce cheltuiesc? Dacă da, hai să le facem!
Tocmai pentru că vrem să ştim ce crede ţara, Viaţa liberă iniţiază o dezbatere pe tema reformei administrativ-teritoriale. În ediţia de faţă, puteţi citi un prim set de opinii din mediul academic şi din cel de afaceri. Vă invităm şi pe dumneavoastră, cititorii noştri, să vă spuneţi părerea, cu argumente credibile, fie că sunteţi de acord, fie că sunteţi împotrivă. Scrieţi-ne pe e-mailul Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea. sau pe adresa poştală: strada Domnească nr 68, Galaţi. Toate părerile contează!
