Ne-am câştigat în '89 dreptul de a fi liberi. Dreptul de a înjura pe cine vream. Dreptul de a merge la concerte cu Michael Jackson, Slash sau Rammstein. Dreptul de a bea Coca Cola. Dreptul de a ne face concedii pe Coasta de Azur sau pe Coasta Dalmată. Pe de altă parte, şi ei, interlopii, infractorii, hoţii din buzunare şi din avutul public sau privat au câştigat ceva drepturi. Dreptul de a tergiversa procese. Dreptul de a ne privi candid din limuzine. Dreptul de a apărea la televizor şi de a ne râde în nas. Dreptul de a se ascunde după acte sau după anchete interminabile. Dreptul de beneficia de prescrieri de fapte. Dreptul de a umbla liberi, după ce au băgat în faliment sau, şi mai rău, în mormânt.
Cazul lui Machena a fost întors pe toate feţele de colegii şi colegele de la "Viaţa liberă". Nu sunt instanţă de judecată, însă pe numele său trei instanţe emiseseră mandate de arestare. Una dintre cauze este legată de uciderea a două femei nevinovate, care au avut ghinionul de a se afla în faţa maşinii sale. Celelalte dosare sunt legate de implicarea sa în crima organizată şi în traficul de persoane. Potrivit mai multor persoane, Ion Moca, poreclit Machena, îşi făcea veacul liniştit prin preajma Galaţiului până să fie prins.
Am prezentat pe scurt acest caz, pentru a demonstra că, dacă un asemenea personaj, asupra căruia planează astfel de acuzaţii, poate sta liniştit printre noi, Justiţia are cumva o scuză vizavi de tergiversarea sine die a dosarelor privind administratorii asociaţiilor de proprietari, despre care s-a dovedit cu acte în regulă că au furat. Ce contează dacă unii dintre ei au dat tunuri de câteva sute de mii de lei? Ce contează că unii dintre ei au avut în administrare mai multe asociaţii, ce contează că au lăsat în frig mii de oameni? Atâta timp cât un om care face trafic de persoane poate sta liniştit la un bar şi bea o bere în compania prietenilor, administratorii nu sunt nici pe departe pericole sociale. Ce contează că anumite firme ne fură cu acte în regulă, calculându-ne căldura după bunul lor plac? Doar patronii nu au omorât pe nimeni! Ce contează că anumiţi demnitari au fost realeşi, deşi au un număr greu de precizat de dosare penale sau de incompatibilităţi? Cei care aplică legea, şi aici mă pot referi fără frică atât la procurori, cât şi la judecători sau simpli poliţişti, calculează riscul pe care îl prezintă infractorii după formule numai de ei cunoscute. Într-o ţară în care şpaga a ajuns aproape la nivel de taxă oficială, iar corupţia la o calitate ce merită trecută în CV, este greu de crezut că se poate schimba ceva. Presa semnalează aproape zilnic afaceri strigătoare la cer, care în orice ţară normală s-ar lăsa măcar cu demisii, dacă nu cu condamnări. Din fericire, până să se rezolve ceva, fiecare dintre noi are dreptul de a ieşi în faţă şi a-şi spune păsul. Campania "Vieţii libere" privind administratorii a scos şi va mai scoate la iveală multe mizerii. Am ajuns atât de departe cu ea, deoarece oamenii au înţeles că nu mai trebuie să stea cu capul plecat. Această campanie va continua. Vor mai fi şi altele. Din punct de vedere legal, presa nu poate face nimic, însă poate reprezenta o veritabilă picătură chinezească, iar la un moment dat, mai devreme sau mai târziu, ceva tot se va schimba.
