Este 1 aprilie. Teoretic ar trebui să scriu un editorial prin care să anunţ cine ştie ce gogomănie, pentru ca la final să vă spun că totul a fost o glumă sinistră. Totuşi, uitându-mă în jur, ţin să cred că alţii sunt cei care fac băşcălie de gălăţeni, şi nu numai în ziua păcălelilor. Să o luăm deci metodic. Cu promisiuni. În urmă cu un an şi ceva, cineva, nu dau nume, promitea cu surle şi trâmbiţe într-o campanie electorală că vom avea parte de un organism ce se va numi "Asociaţia Sportului gălăţean". Ideea, mie, personal, mi s-a părut minunată. I-ar fi strâns pe reprezentanţii tuturor disciplinelor sportive şi ar fi fost folosită pentru a aloca fonduri acolo unde era necesar. Lăudabil! Numai că, la aproape un an distanţă, această asociaţie nu a fost înfiinţată. Mai mult, ca bonus pentru sportivii gălăţeni, nu a fost terminată nici Sala Sporturilor, nu au fost finalizate nici lucrările la Baia comunală, ca să nu mai spunem că echipa de handbal ce în sezonul trecut ne reprezenta în cupele europene a ajuns acum o candidată certă la retrogradare. Mai mult, nici FC Oţelul, fosta campioană a României la fotbal, nu o duce prea strălucit, fiind binecunoscute problemele dintre club şi municipalitate. Tot pe nişte afişe de campanie, trona frumos un stadion demn de Champions League. Îmi vine din ce în ce mai greu să cred că acesta se va realiza.
Exemplul sportului a fost luat absolut aleatoriu. Tot în campania cu pricina ni se servea o altă bombonică. Galaţiul va depăşi Brăila la numărul de mall-uri. Acum, fie am dormit eu şi m-am trezit în alt oraş, fie nu s-a construit niciun mall în ultimul an. Să continuăm. Ni s-a promis o nouă clădire pentru Primăria Galaţi, nu de alta, dar este absurd ca gălăţeanul de rând să plătească mii de euro pentru un sediu retrocedat. Primărie nouă n-avem, deocamdată, însă măcar s-a deschis uşa din faţă a celei vechi. O altă gogoriţă a venit în această iarnă. Şi anume faptul că gălăţenii vor scăpa de piatra de moară ce se numeşte Apaterm. Într-adevăr, aici trebuie să recunosc faptul că s-a făcut câte ceva. S-a înfiinţat Calorgalul. Cu director, şi alţi vreo trei angajaţi. Dar cam atât. Ni s-au promis străzi mai bune. În calitate de şofer, iau această promisiune ca pe o glumă foarte, foarte proastă. Nu numai că străzile nu sunt mai bune, dar şi asfaltul existent a fost brăzdat într-o fericire de către Dorel cel fără de discernământ, de ai senzaţia că drumul cu maşina până la serviciu este o etapă din celebrul raliu Paris-Dakar. S-au promis facilităţi pentru investitori. Poate or exista prin Zona Liberă şi nu le-am văzut noi. Deşi, se pare că nici investitorii nu le-au văzut!
Lăsând gluma la o parte, la o analiză de 1 aprilie, rezultă că am ajuns rău. Chiar foarte rău. Am ajuns, conform datelor oficiale, zonă defavorizată, putând să ne "lăudăm" cu o rată a şomajului cu 63 la sută mai mare decât media naţională. Este jenant pentru un oraş ce altădată se lăuda cu dezvoltarea sa economică. Nici măcar un amărât de vapor care să ne plimbe până-n Deltă şi înapoi nu avem. Trag totuşi speranţa că, în urma unor studii de fezabilitate temeinic concepute şi a unui audit ce-i va demasca pe oamenii răi care au avut grijă de destinele oraşului până acum, vom apuca totuşi ziua în care cineva să înceapă să muncească pentru Galaţi şi pentru gălăţeni.
