Vrem, nu vrem, ceea ce se întâmplă zilnic în jurul nostru ne afectează profund calitatea vieţii. Un drum prost înseamnă doar pentru pictori o simplă imagine. Pentru ceilalţi înseamnă bani. Şi timp. Adică tot bani. În momentul în care omenirea a devenit conştientă că puterea speciei stă în exploatarea colectivă a valorilor individuale s-a inventat edilul. Cârmuitorul. Primarul. Niciun cârmuitor care nu a ţinut cont de voinţa şi interesele mulţimii n-a rezistat. Sabia este o soluţie temporară. Mai devreme sau mai târziu, cine cârmuieşte cu sabia, de sabie piere. Ca atare, forţa mulţimii rămâne, dincolo de orice distorsiuni de moment, etalonul de bază al societăţii.
Am apreciat tot timpul „revoluţiile” grecilor antici. Nu-i bun cârmuitorul? Jos! Altul! În 5 minute, voinţa celor mulţi (demos) rezolvă problema. Cârmuitorul modern, însă, s-a dovedit mai şmecher: a inventat legile. Iar ele, legile, au separat tot mai mult interesul mulţimii de interesul cârmuitorului. Efectul a fost devastator. Dacă în forma primară conducătorul era un sacrificat pentru interesul general, în forma modernă el a ajuns cel care-i sacrifică pe toţi pentru interesul propriu sau al unui grup restrâns.
De peste 22 de ani încoace, ne tot alegem cârmuitori. De fiecare dată sperăm că l-am ales pe cel mai bun, pe cel mai frumos, pe cel mai generos, pe cel mai dornic să facă treabă. De fiecare dată, însă, se întâmplă exact pe dos. Imediat după ce sunt aleşi, liderii noştri uită, brusc, tot ceea ce au promis şi nu mai văd pădurea din cauza copacilor. Prinşi cu actul de administrare a treburilor publice, „uită” să mai ţină cont şi nevoile celor cârmuiţi.
Ceea ce se întâmplă acum la Galaţi este edificator în acest sens. Nu spun, bunăoară, că Primăria a făcut rău organizând o gală de box. Foarte bine! Trebuie şi din astea! Spun însă că pe lângă asta mai trebuiau şi alte acţiuni, de interes public major. Ceva mai pe gustul plătitorului de impozite de taxe care trăieşte din salariul minim pe economie. Sau pe gustul plătitorului de impozite şi taxe care vrea să fie mândru că vieţuieşte la Galaţi.
Soluţii există. Şi, uneori, vin de unde nu te aştepţi să apară. Recent, IPS Casian Crăciun, arhiepiscopul Dunării de Jos îşi exprima public nedumerirea faţă de faptul că aleşii nu găsesc soluţii pentru a promova mai bine Galaţiul, turismul la Dunăre, natura extraordinară aflată foarte aproape de oraşul nostru. Arhiepiscopul făcea trimitere la faptul că România există pentru cei de „afară” doar prin Delta Dunării şi mânăstirile moldave. În rest, nimic! Şi nu pentru că ţara asta n-ar avea şi alte comori, ci pentru că autorităţile nu ştiu - sau nu pot - să le promoveze pe celelalte. Mai mult, IPS Casian identifica şi câteva oportunităţi pentru a scoate Galaţiul la lumină: reînvierea tradiţia croazierelor scurte şi ieftine pe Dunăre, transformarea pânzarului moldovenesc într-un instrument de promovare (că tot a costat o adevărată avere, iar acum zace pe un cheu), implicarea tuturor gălăţenilor – „de la vlădică până la opincă” – în atragerea de bani pentru aducerea infractructurii locale la standarde moderne.
Sună credibil şi încurajator. Şi – atenţie! - ideile vin de la un apărător al spiritului, nu de la un manager al banilor publici. Vă daţi seama ce lucruri măreţe s-ar putea face la Galaţi dacă şi-ar pune capul la contribuţie specialiştii în administraţie publică?
