Zilele trecute, o asistentă de la Spitalul de Psihiatrie a fost lovită de un pacient, consumator de etnobotanice. Femeia a fost izbită de perete şi şi-a pierdut cunoştinţa. Din fericire, ea îşi va reveni, cel puţin fizic, în câteva zile. Agresorul însă rămâne o victimă a plantelor etnobotanice.
În timp ce asistenta primea îngrijiri medicale, procurorii DIICOT anchetau două persoane care se ocupau cu vânzarea etnobotanicelor. Cu dovezile în dosar, cu date certe că cei doi încalcă legea, procurorii i-au reţinut pentru 24 de ore şi i-au dus în faţa judecătorilor, cu propunere de arestare preventivă. Propunerea nu a fost însă finalizată cu mandate de arestare, aşa că cei doi indivizi s-au întors liniştiţi pe stradă, acolo unde împart vise la plic. Nimeni nu ştie dacă pacientul care a agresat-o pe asistentă nu era chiar unul dintre cei care, la un moment dat, le-au băgat bani în buzunar indivizilor lăsaţi în libertate de justiţie.
Deşi s-a vorbit în repetate rânduri de interzicerea etnobotanicelor, iar medici avertizează cu fiecare ocazie pe care o au că dependenţa pentru aceste substanţe nu poate fi vindecată, iată că fenomenul nu a fost eradicat. Plantele care promit stări de bine se găsesc în continuare pe internet, la colţul blocului sau în sex shop-ul din cartier. Visele la plic se pot cumpăra liber, fără ca cineva să aibă un control asupra lor.
Şi atunci ne întrebăm, încă o dată, în ce ţară trăim? Justiţia, cea care ar trebui să îi pedepsească pe cei care împart iluzii pe bani frumoşi, îi lasă în libertate. Consumatorii ajung în spitale şi îi lovesc pe cei care îi îngrijesc şi le întind o mână de ajutor atunci când sunt în sevraj. Totul e de fapt un cerc vicios, ca multe altele din ţara noastră. Vrem civilizaţie, dar nu prea ştim să ne purtăm civilizat. Vrem dreptatea, dar nu ştim să o împărţim. Vrem să fim ajutaţi, dar uităm, la rândul nostru să ajutăm. Cercuri vicioase în care ne învârtim zilnic cu sau fără voia noastră.
Cele două cazuri date drept exemplu nu sunt primele. Şi nu vor fi nici ultimele. Deşi zilnic apar astfel de cazuri, ele rămân doar în memoria unora, fără să producă şi efecte la nivel înalt. Asistenta bătută de pacientul ei nu va uita, cu siguranţă, niciodată calvarul prin care a trecut. Şi, în locul ei poate fi, oricând, oricare dintre asistentele sau infirmierele care lucrează la spitalele de profil din ţară. Crede cineva însă că în urma acestui incident se va mări numărul de cadre medicale din spitale? Sau că Spitalul de Psihiatrie din Galaţi va primi finanţare pentru un sistem de supraveghere performant, astfel încât pacienţii să poată fi urmăriţi pe monitoare şi în caz de nevoie asistentele să ceară ajutorul unor agenţi de pază? Răspunsul îl ştie fiecare dintre noi şi nu mai e nevoie să îl scriem şi aici.
Iar lăsarea în libertate a celor doi indivizi cercetaţi de procurori pentru că vând etnobotanice la colţ de stradă nu face decât să producă, oricând, un nou caz precum cel al asistentei agresate. Iar în locul asistentei poate fi oricând nu un străin ci chiar o persoană dragă nouă, care să nu aibă norocul de a scăpa doar cu câteva vânătăi. Dar cum nimeni nu ia nicio măsură, continuăm să ne trăim visul, fie el şi cumpărat la plic la colţul străzii.
