Haosul urbanistic din Galaţi a fost subiect de scandal mai mereu în ultimele două decenii, adică taman de când „injinerul” Durbacă a început să semneze pe capota maşinii aprobări de garaje şi de chioşcuri şi până în clipa când citiţi aceste rânduri. „Câinii latră, caravana trece”, s-a comentat ani de-a rândul pe la colţuri, pe la cumetrii, pe la sindrofii şi, mai nou, pe site-uri. Şi chiar aşa părea să fie.
Chestionaţi de presă în toţi aceşti ani, aleşii vremurilor – fie că vorbim de Durbacă, de Axente, de Dobriţoiu, de Podlaţi, de Nicolae, de Ciumacenco sau de Cristea (îmi cer scuze dacă am uitat vreunul) – au dat din colţ în colţ şi au invocat fatalitatea. „E imposibil să dărâmăm chioşcurile şi garajele construite abuziv”, decreta acum vreo trei veri Dumitru Nicolae. Şi părea credibil, căci îmi amintesc o situaţie revoltătoare, când judecătorii gălăţeni au obligat Primăria la daune de vreo 80.000 de euro fiindcă a refuzat să dea aviz de intrare în legalitate pentru o cârciumă construită fără acte (apropo, se aude că – interesant! - respectivul judecător e în vizorul DNA).
Surpriza a venit de la Marius Stan. Supranumit de cârcotaşi „fotbaliatorul” şi „cap de minge”, noul primar al Galaţiului şi-a început mandatul ezitant (asta ca să folosesc un cuvânt elegant), iar impresia publicului era că incompetenţii lui Nicolae au devenit incompetenţii lui Stan. Şi că, gata, asta ne e soarta: încă patru ani de dezamăgiri. Sincer, aveam aceeaşi impresie. Însă acţiunile lui Stan din ultima perioadă m-au contrazis.
De câteva săptămâni, în Galaţi se schimbă ceva. Se demolează chioşcuri la greu, se eliberează trotuarele, se aerisesc intersecţiile, se elimină mizeria. Marea majoritate a populaţiei aplaudă măsura şi cere să fie extinsă în tot oraşul. Ceea ce n-ar fi deloc rău. Culmea este că Marius Stan pune în practică un lucru pe care toţi aleşii de dinaintea lui au refuzat să-l aplice invocând imposibilul. Dar uite că imposibilul lui Nicolae a devenit peste noapte posibil, iar modernizarea oraşului a intrat în linie dreaptă.
Cum nu ştiu ca legile urbanistice să se fi schimbat fundamental în ultimele luni, nu-mi rămâne decât să concluzionez că amânarea la nesfârşit a curăţării Galaţiului de magherniţe (includ aici atât chioşcurile, cât şi garajele, cât şi magazinele construite de-a anasâna, pe spaţiul verde şi pe trotuar) a fost până acum doar o chestiune de voinţă. Stan a arătat deja că, dacă vrei, poţi, iar gălăţenii de bună-credinţă îi vor fi recunoscători pentru asta. Rămâne doar ca, în continuare, să fie consecvent. Adică să nu se lase înduioşat de lacrimi, presiuni politice, ameninţări şi plicuri şi să ducă la bun sfârşit ceea ce a început.
Dacă până în 2016 (anul viitoarelor alegeri locale) oraşul va fi curăţat de construcţiile ilegale şi mizerabile, vor fi puşi la respect constructorii de străzi (în sensul de a fi obligaţi la calitate şi preţuri decente), va fi rezolvată problema Apaterm şi se va realiza măcar una dintre investiţiile majore vehiculate (spital, primărie, stadion, pod, aeroport, autostradă, parc industrial), atunci am curaj să pariez că Marius Stan are toate şansele să rămână în istoria urbei ca primar şi nu ca fotbalist. Iar poreclele de tip „cap de minge” vor fi uitate sau vor rămâne în memoria colectivă ca simple cârcoteli. Aşa să ne ajute Dumnezeu!
