Oameni încruntaţi. Nemulţumiţi. Trişti. Depresivi. Venind după o perioadă de îndepărtare de urbea de la malul Dunării, asta se vede cu ochiul liber. Dacă alţi conducători încearcă măcar să păstreze aparenţa bunăstării şi încearcă să-şi distreze într-un fel sau altul alegătorii, să le inducă speranţa că mîine va fi cumva mai bine, aleşii Galaţiului se complac în maşinaţiuni şi lupte surde, ce nu duc decât către dezastru.
Nu mă pot abţine să fac o comparaţie cu Constanţa. Acolo, centrul istoric arată efectiv ca după bombardament. Multe afaceri au lacătul pus pe uşă. Cu toate acestea, după o discuţie cu mai mulţi locuitori ai oraşului de la malul mării, nimeni nu îşi varsă năduful pentru aceste inconveniente. Motivul este relativ simplu. Constănţenii au înţeles că, pentru a avea un centru istoric la nivel european, trebuie să sufere un an, poate chiar doi. Constănţenii trăiesc cu această convingere, după ce au văzut că oraşul lor chiar s-a schimbat în ultimii zece ani. Şi s-a schimbat mult.
În contrapartidă, la Galaţi, s-a început asfaltarea Brăilei. În multe privinţe, Galaţiul începe şi el să se schimbe. Aş îndrăzni să spun că spre bine. Pe de altă parte, gălăţenii nu mai au răbdare. Nu mai au răbdare, pentru că s-au săturat să fie mereu luaţi la mişto. S-au săturat pentru că nu mai cred în nicio promisiune. S-au săturat pentru că au văzut de mult prea multe ori cum idei absolut lăudabile s-au transformat în eşecuri răsunătoare. S-au săturat să vadă cum oraşul lor se scufundă în canalizarea proaspăt refăcută.
Nu pot fi naiv să suspectez că aleşii de la Constanţa sunt mai breji decât ai noştri. Nu pot uita zecile de dosare cu iz penal. Şi acolo lucrările sunt făcute cu firme de casă. Deosebirea dintre Galaţi şi Constanţa este că acolo sunt făcute bine.
Nu vă închipuiţi că traiul la Constanţa este unul idilic. Salariile nu sunt cu mult mai mari, însă taxele sunt aproape duble. Piaţa? Pentru a vă da un singur exemplu, un kilogram de miez de nucă la Galaţi costă 16 lei, în timp ce la Constanţa, acelaşi produs, în aceiaşi cantitate, costă 40 de lei! Diferenţa este uriaşă. Pe de altă parte, parcă respectul aleşilor faţă de alegători este mult mai mare. Există mai multă transparenţă. La Constanţa, metrul pătrat construit într-un cartier rezidenţial costă 600 de euro. La Galaţi, pentru un metru pătrat de cuşcă de maimuţă din pădurea Gârboavele, contribuabilul scoate din buzunar peste 1.000 de euro. Cam mult! Cam puţine explicaţii. Cam multe gropi. Cam puţine locuri de muncă. Cam multă batjocură. Cam puţine zone de agrement. Şi lista poate continua.
Pe ansamblu, Galaţiul iese prost şi în comparaţie cu Constanţa. Şi cu Brăila. Şi cu Timişoara. Şi cu Aradul. Cu puţin ghinion, iese prost şi în comparaţie cu Făureiul. Este rezultatul a 20 de ani de conduceri incompetente, de lupte politice, de răfuieli în cel mai pur stil mafiot. Este încununarea a 20 de ani în care aleşii au înţeles să-şi folosească fotoliile obţinute în urma votului doar pentru a-şi spori averea, pentru a-şi schimba amanta, pentru a-şi mai achiziţiona o maşină de lux. Având în vedere că de 20 de ani sunt cam aceiaşi oameni la conducerea Galaţiului, poate a venit timpul şi pentru ei, în al doisprezecelea ceas, să aducă acest oraş pe un făgaş normal, modern, european. Altfel, cu riscul de a fi înjurat, Galaţiul va ajunge o suburbie săracă a Brăilei.
