După mai multă vreme de stat cuminţi la catedră şi cu frica zilei de mâine în sân, profesorii ies iar în stradă. După mai bine de doi ani de la intrarea la guvernare a actualei puteri, nimic nu promite măcar schimbarea în bine a situaţiei lor. Cadrele didactice reprezintă categoria de bugetari care a resimţit tăierile salariale mai puternic decât alţii. Chiar înainte să li se ia cei 25 la sută pe care i-au plătit tribut toţi bugetarii, actualul preşedinte Traian Băsescu adoptase legea prin care le majorase lefurile cu 50 la sută. Lege pe care a abrogat-o imediat ce a ajuns în scaunul prezidenţial, pe motiv că nu ştiuse că va ajunge criza şi în România, deşi ea răcnea de ceva vreme pe la uşile mai multor state cu mult peste puterile economice din ţara noastră. Aşa s-a ajuns ca la ora actuală profesorii din România să câştige chiar şi de 20 de ori mai puţin decât colegii lor de prin unele state europene. Conform unui studiu realizat de OECD (Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică) şi dat publicităţii în această vară, un profesor din Luxemburg câştigă 85 de euro pe oră. În România, leafa unui profesor cu gradul I şi peste 25 de ani vechime (treapta maximă de salarizare) este de 14 lei, adică în jur de 3 euro. Asta înseamnă că un cadru didactic luxemburghez câştigă de 27 de ori mai bine decât unul din ţara noastră. Cu alte cuvinte în acest stat dascălii iau în numai 4-5 ore banii pe care ai noştri îi primesc într-o lună. Şi exemplele care să demonstreze că profesorii români sunt cei mai umili din Europa pot continua: în Danemarca primesc 57 de euro pe oră, în Germania – 54, în Anglia – 48. Situaţia stă mult mai bine şi în Grecia, unde un cadru didactic primeşte peste 35 de euro pe oră, sau în Slovenia, unde are 34. În Polonia – dascălii iau 25 de euro pe oră, în Cehia -17, iar vecinii noştri unguri primesc 16 euro pentru o oră, adică de 5 ori şi ceva mai mult decât ai noştri. În mod paradoxal, FMI şi Banca Mondială şi alţi călăi fiscali, n-au reuşit, la ei, să taie salariile profesorilor, aşa cum au ajuns să-şi bage coada la noi. De mai bine de 20 de ani profesorii noştri sunt condamnaţi la umilinţă şi, prin ei, şi educaţia copiilor noştri. Nu vă mai miraţi că s-a dezvoltat o întreagă industrie a meditaţiilor şi a şpăgilor în învăţământ. De fapt aici şi-au dorit să se ajungă. Prin iniţiativele luminate ale ministrului Spiru Haret, România a avut timp de o sută şi ceva de ani unul dintre cele mai aşezate sisteme de învăţământ, ori asta a deranjat, pentru că n-am fost uşor de stăpânit. S-a urmărit discreditarea educaţiei şi a valorilor reale, iar politicienii noştri şi-au îndeplinit rolul foarte bine şi fără remuşcări. Fără cultură şi fără educaţie, o naţie poate fi mult mai uşor asimilată, asta a demonstrat-o de-a lungul timpului istoria, nu e o noutate.
Învăţământul în România se mai bazează încă pe oamenii de calitate care au ales această carieră deloc uşoară pe vremea când a fi profesor însemna ceva. Îndesându-şi frustrările în locul banilor din buzunarele goale, aceştia intră încă la ore şi ne luminează minţile copiilor. După ei, potopul. Pentru că ce tânăr de valoare mai alege în ziua de astăzi să fie cadru didactic cu un salariu de debut de 800 de lei pe lună, adică nici măcar un euro pe oră?! Dacă aţi văzut unul, ridicaţi-i statuie, pentru că e un erou.
