Primăria, de la maiou la mai rău

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Galaţiul fost tratat de primarii săi ca o gară: un loc unde aştepţi să oprească trenul tranziţiei şi pleci după mandat, fără să baţi un cui în memoria oamenilor, aşa cum nu bat chiriaşii cuie în pereţii proprietarului; doar mai cârpeşti instalaţiile sanitare, mai muţi o mobilă… Am avut administratori buni sau bunicei, dar fără lucrări magistrale, precum un Ressu sau Moruzi.

Însă măcar ştiam din vreme ce (nu) se poate înfăptui şi, dacă urmau ceva schimbări, mai aveam timp de reacţie. Erau conferinţe de presă săptămânale ale primarului (başca ale preşedintelui Consiliului Judeţului, ale deputaţilor şi senatorilor noştri). Ştiam de ce nu se poate sau de ce spun ei că nu se poate, când va fi schimbat (promisiune sau nu) cât de cât ceva. Se mai dezumfla şi băşica suspiciunilor, nemulţumirile omului simplu se dizolvau în lehamite ori speram şi mergeam mai departe. Astăzi, vedem că se întâmplă şi lucruri noi, asfaltări mai bune, flori pe stradă etc., dar sunt tăinuite, de parc-ar fi de ruşine. Discreţie! Mai uşor vezi gafele, că n-au nevoie de prezentare, precum decapitarea teilor noştri emblematici, ameninţaţi cu… teicidul, ori demolări de dughene într-un moment economic tragic.

Tăcând, pierd şi edilii! Altă dată, aceştia nu scăpau ocazia, în conferinţe de presă şi comunicate, pe la televiziuni, să „raporteze” până şi un capac de canalizare nou. La audienţe, edilul mai ridica (sau nu) din umeri - ce mai, bun, rău, ştiam că există primar. Şi preşedinte CJ. Şi parlamentari.Şi directori de instituţii.

Astăzi, mulţi gălăţeni se plâng tocmai de faptul că edilul nu ţine personal audienţe, că „nu-l văd”. Obişnuiţi să mergem direct cu jalba la  „tătuc” (la preşedintele ţării, premier, primar, şef de partid…), căci, altfel, „până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii!”, avem impresia că nu se face nimic chiar şi atunci când se face. Uneori, cu o consultare de specialişti, dar fără dialogul public aşteptat.

După gafa impardonabilă cu teicidul, Primăria, iată, a angajat un tânăr arhitect peisagist, plin de ambiţie, aud, care a început curajos, de „La pastilă”. Păcat că se loveşte de lentoarea provincială, care trimite, de pildă, în weekend, acasă oamenii de la Ecosal, scumpe răsaduri din import fiind nevoite să piară până luni sau să fie salvate de voluntari. Pentru prima dată după vreo patru decenii, avem peisagist, dar nimeni nu l-a prezentat public. Edilii nu vor să se laude înainte, pe principiul „tace şi face”? Dar dacă se vor tăia panglicile lor în mandatul viitor? Mă rog, nu pierdem noi.

Din păcate, nici la Tecuci nu există se pare comunicare între edili şi opinia publică. Care s-a trezit, de pildă, cu statuia lui Cuza strămutată, fără o consultare măcar la nivel de Direcţie de Cultură.

La polul opus, construindu-şi imaginea, primarul Constanţei atrage atenţia asupra sa, o persoană atât de scandalos „exhibiţionistă”, însă, prezidând actoriceşte festivaluri fastuoase, aducând astfel  bani la buget şi mediatizare oraşului. Un ziarist care-l intervievase îmi povestea că, găsindu-l pe primar dezbrăcat pentru plajă, fostul jurnalist Mazăre l-a întrebat de două ori dacă e de la un ziar de scandal. Aflând că nu, a cerut să i se aducă un maiou… Desigur,  fără maiou ar fi avut mai mulţi cititori, dar un edil trebuie să ştie şi când să-şi scoată tricoul pe gazon. Aleşii noştri locali nu prea mai apar însă în public - nici cu maiou, nici fără. Ei pierd, că noi suntem obişnuiţi să pierdem, dar rămânem cu senzaţia că părerea cetăţenilor nu prea contează…

Citit 1655 ori Ultima modificare Duminică, 20 Octombrie 2013 15:53

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.