Vă mărturisesc că sunt şocat de ceea ce am citit în cele 500 de pagini ale rechizitoriului DNA privind fraudele comise de mafioţii care au acţionat în cazul „Aviasan”. Dacă filiera infracţională condusă de deputatul Mihail Boldea îmi era deja cunoscută din actul trimis Parlamentului de procurori cu prilejul ridicării imunităţii parlamentare a acestuia, în ceea ce priveşte implicarea altor politicieni locali în aceste afaceri murdare credeam că e vorba doar de simple bârfe. Uite că procurorii sunt categorici: nu-s bârfe!
Nu ştiu deocamdată câte probe au adunat anchetatorii în spatele cuvintelor aspre din rechizitoriul ajuns pe masa judecătorilor de la Curtea de Apel. Însă înclin să cred că există dovezi solide, căci altfel aceştia nu ar face – în scris - afirmaţii de o gravitate atât de mare care, probate, vor avea drept consecinţă minimă sfârşitul carierelor unor lideri politici gălăţeni.
Momentul este unul de cotitură. Dacă se dovedeşte că parlamentarii Durbacă, Ciucă şi Toader au săvârşit acele fapte de care acum sunt doar cercetaţi de către procurorii anticorupţie, atunci totul devine clar. Să nu ne mai ascundem după cireş şi să constatăm, cu bărbăţie, că „taraba” politică gălăţeană a eşuat lamentabil. Iar acest eşec, dincolo de latura lui penală, arată – cumplit de dezamăgitor – că oamenii politici sunt de fapt cei care au orchestrat prăbuşirea oraşului. Nu criza economică ne-a adus aici, ci imoralitatea şi lăcomia celor care ne-au condus.
Mai mult decât atât, îndrăznesc să spun că „veteranii” Eugen Durbacă şi Mircea Toader poartă o responsabilitate mult mai mare decât toţi ceilalţi indivizi implicaţi în dosarele privind fraudele imobiliare orchestrate de clanul Boldea. Cei doi parlamentari nu sunt doar simpli naivi ajunşi întâmplător complici la săvârşirea unor ilegalităţi. Nu-i prinde deloc ipostaza de victime colaterale. De fapt, ei sunt cei care au girat moral faptele mai tinerilor lor colegi, pe care ei i-au promovat şi ni i-au prezentat tuturor ca fiind speranţa de mâine a naţiunii. Chiar mă întreb cum se face, de fapt, în partide ierarhizarea noilor valuri de politicieni? E licitaţie deschisă? În plic? E pe bază de proiecte, de gargară sau de pile? Căci pe bază de onoare nu cred că e, dacă este să luăm de bune concluziile DNA.
Cu riscul de a „ateriza” în şabloane, sunt nevoit să întreb – retoric – la ce ne mai folosesc nouă, oamenilor de rând, politicienii? De ani de zile (deja decenii) ne înşeală sistematic şi cu bună ştiinţă aşteptările. Ne promit autostrăzi, dar ne oferă gropi. Ne momesc cu locuri de muncă, dar de fapt şomajul creşte exploziv. Sunt categorici în a prognoza pensii decente, dar ne apasă cu noi impozite şi taxe. Ne promit justiţie, dar ei conduc de fapt reţelele mafiote. Trâmbiţează mândria naţională, dar ne vând fără să ezite primului doritor cu punga plină. Îl invocă pe Dumnezeu, dar se închină la ochiul Satanei.
Mă tem că, din nenorocire, clasa politică – cu rare excepţii - acţionează împotriva poporului român. Alegerile seamănă tot mai mult cu un moment de „stand-up comedy”. Câştigă cel care spune cel mai bun banc. Sau cel care aduce cei mai mulţi aplaudaci în sală. Sunt convins că unii îmi vor reproşa că doar arunc cu pietre şi că nu ofer soluţii. Aşa e. Însă politicienii tot după capul lor au făcut chiar şi atunci când li s-au propus soluţii…
