Ceva şi altceva (despre poartă)

Evaluaţi acest articol
(0 voturi)

Moto: "Toţi oamenii formidabili sunt plini de răni sufleteşti"

                                                        (Vasile Sevastre Ghican)

Îmi cad gutui pe lipsa mamei,/ îmi cad gutui pe lipsa ta

şi-mi scriu pe brumă urme care/ poartă ceva spre altceva...

poartă cu dragoste şi ură,/ întâmplător şi dinadins,

cu lacrima şi umilinţa/ învingătorului învins,

dar şi cu lustrul şi trufia/ învinsului învingător

când cumpără sosirea morţii/ şi-o dă la cei care nu mor...

poartă sărutul împăcării,/ otrava despărţirii când,

supt putregaiul resemnării,/ dă-n foc şi nu mai stă la rând...

poartă senin şi-ntunecare,/ poartă nimic şi totul... dar,

la urma cestor urme, oare-i/ liman şi rost să am habar

cine rodeşte şi-alăptează/ răspuns la "nu", răspuns la "da"

şi la-ntrebările de-a pururi: care "ceva"? ce "altceva"?

Şi-mi cad gutui... şi iau aminte/ cu sfiiciune: parcă ieri-i

când căutam prin sus(uri)-jos(uri)/ să iau ce este al căderii

şi să i-l dau ca pe o plată/ pentru târziu, pentru devreme...

poate-şi ia rochia suirii/ şi se lungeşte-n crizanteme

şi-adoarme şi porneşte visul/ cum tu, gutuile şi mama

veniţi încet, la începuturi,/ fără regret şi fără teama

de cel "ceva" purtat în sineşi,/ necunoscut, spre "altceva"

necunoscut, şi tot în sineşi.../ În lipsa mamei şi a ta,

suirea pleacă din visare,/ timpul se suie în cădere.../

parcă s-aude "mergi cu bine", parcă aud "la revedere"...

Îmi cad gutuile pe casă.../ şi cred că-s ultimele stele,

şi toate cele-s toate-acestea,/ şi-acestea toate-s toate cele!

Citit 8385 ori Ultima modificare Marți, 29 Octombrie 2013 13:43

Nu se mai pot comenta articolele mai vechi de 30 zile.