Situaţiile absurde care privesc furnizorii de servicii din Galaţi - bine, să fim cinstiţi, din mai toată România, dar pe noi Galaţiul ne doare! - continuă să ne uimească.
După cum se ştie, există în oraşul nostru destul de mulţi locuitori care iau apa de băut cu găleata, de la cisternele Apă Canal, fiindcă nu au apă la robinet. Unii nu au fiindcă nu au plătit ei întreţinerea, alţii nu au pentru că nu au plătit vecinii lor întreţinerea.
În ultimii ani, peste 8.000 de cetăţeni bun-platnici care nu aveau apă rece s-au hotărât să nu mai depindă de bunăvoinţa vecinilor şi şi-au făcut, pe cheltuiala proprie, branşamente individuale. Preţul a variat în funcţie de lungimea ţevilor necesare, dar, în medie, s-a ajuns cam la 1.500 de lei. Pentru cei mai mulţi dintre ei, efortul financiar a fost mare, dar, disperaţi, au pus ban peste ban şi au făcut lucrarea. Despre ce avize şi hârţoage a fost nevoie, nici nu mai povestim, oricum, toată operaţiunea a durat cel puţin o lună, dacă nu o vară întreagă, în unele cazuri. Pe urmă, când oamenii au constatat că plătesc sume rezonabile şi au apă, s-au liniştit, măcar nu fusese investiţia în zadar.
Numai că, în dulcele stil mioritic, s-a găsit o Lege 241/2006, republicată, pe baza căreia s-a făcut, de către Agenţia de Dezvoltare Intercomunitară, un regulament prin care toate cele 8.000 de familii care şi-au făcut branşament individual, atenţie, cu acordul Apă Canal, trebuie întoarse în asociaţie, deci la comun.
Cu alte cuvinte, fiindcă Apă Canal n-a fost atentă, la momentul când a aprobat lucrările individuale, la litera legii, mii de oameni se vor găsi în situaţia de a fi investit bani buni într-o lucrare inutilă. Să facem un rămăşag cam câte procese se vor deschide, din partea clienţilor nemulţumiţi, împotriva furnizorului de apă?
Prevederea cu pricina, potrivit căreia branşament individual se poate, dar numai pe toată asociaţia, cu acordul membrilor, e un adevărat meşteşug de tâmpenie, dacă te gândeşti că oamenii taman de aceea au fugit din asociaţie, că sufereau din cauza vecinilor care nu puteau sau nu voiau să plătească! Păi, oameni buni, să-mi explice şi mie cineva, că eu nu prea pricep: decât să obligi 8.000 de oameni care plătesc la timp consumul de apă să se întoarcă în asociaţii, majoritatea cu datorii, nu mai bine faci lobby pe lângă politicieni să se schimbe legea? Zic, nu dau cu parul. Uite, dl Gelu Stan, un manager care a dovedit că poate face profit şi la o companie care nu e musai să aibă aşa ceva, (căci e furnizor de servicii publice cu preţ reglementat pe motive sociale), are acum posibilitatea să demonstreze şi cât de multe conexiuni politice are. Asta dacă nu cumva interpretarea laxă a legii, care i-a permis să se aleagă cu 8.000 de clienţi legaţi direct prin contract, nu avea cumva un alt scop decât asigurarea accesului nemijlocit la un serviciu indispensabil, asupra căruia Apă Canal deţine monopolul. Ni se reproşează, de multe ori, că prea suntem paranoici, că prea vedem conspiraţii şi acolo unde nu sunt, că prea suntem negativişti şi căutăm nod în papură. Da, sigur. Şi balamucul ăsta tot aşa, ni-l imaginăm?
