De câteva zile, parcă trăim la Galaţi într-un scenariu SF, căci prea se-nghesuie veştile bune peste noi. E drept, e prea frumos ca să fie şi credibil, însă, la urma-urmelor, de ce n-am fi şi-un pic optimişti? Important e că – iată! - apar oportunităţi şi că oraşul nostru este pe cale să fie din nou privit ca un spaţiu dezirabil.
Contextul e interesant, după cum veţi vedea. Bunăoară, în urmă cu două săptămâni, compania japoneză Yazaki (un gigant al industriei de echipamente auto) a venit să prospecteze zona noastră în perspectiva unei investiţii de câteva zeci de milioane de euro, care să aducă şi 3.500 de noi locuri de muncă. La scurt timp, chinezii - sosiţi în România sub forma unui „desant” de 1.000 de oameni- se arătau şi ei extrem de interesaţi de Galaţi. Vor să investească masiv în producţia de tehnologie şi în infrastructură. Minunat!
Aproape imediat, ArcelorMittal a anunţat că are un plan strategic de dezvoltare şi că în 2015 va trece pe profit. Deci dispare spectrul închiderii şi se dezamorsează uriaşa bombă socială ce era pe cale să explodeze. Apropo de bombe sociale, acum patru zile Guvernul a decis să aloce 2,5 milioane de euro pentru deblocarea crizei căldurii în oraşul nostru. Decizia este una istorică, fără îndoială, căci părea imposibil, la un moment dat, să se întâmple aşa ceva.
Iar şirul veştilor bune continuă. Acum două zile, ambasadoarea Norvegiei vorbea gălăţenilor despre posibile parteneriate economice, pentru ca marţi lucrurile să o ia razna complet. Autorităţile au aruncat două „bombe” care ţin prima pagină a ziarului de azi: deblocarea de fonduri pentru autostrada Galaţi-Ploieşti şi începerea studiilor pentru construirea la Galaţi a unui tunel pe sub Dunăre. Pare copleşitor, nu-i aşa?
Avalanşa aceasta de veşti bune poate trezi, fără îndoială, numeroase suspiciuni. Nu de alta, dar gălăţenii s-au obişnuit ca aici, la noi, să nu se întâmple nimic. Să fie o amorţeală administrativă vecină cu coma, să nu fie nimeni interesat să investească, oamenii să fie blazaţi şi să caute să fugă spre alte zări. Schimbarea bruscă a situaţiei trezeşte neîncredere. „De ce ar fi altfel de data asta?”, se întrebă oamenii, pe bună dreptate. Iar argumentele disponibile pentru recâştigarea încrederii sunt palide, căci nu au în spate nimic care să constituie puterea exemplului. Trecutul recent al acestui oraş se sprijină, din păcate, doar pe vorbe. Promisiuni niciodată onorate.
Totuşi, parcă simt că de data asta va fi altfel. Poate că-s naiv… Totuşi, când mă uit în planul anunţat de Victor Ponta privind construcţia autostrăzii Galaţi-Ploieşti găsesc acolo sursă de finanţare, termene de execuţie, tot. Nu pare o himeră. La fel, când privesc studiul de prefezabilitate al tunelului pe sub Dunăre (studiu ce a fost discutat aseară în Consiliul Local) văd expertiză şi văd calcule.
Iar când pun cap la cap cele două proiecte, constat legături simbiotice şi că de ele se pot agăţa, întocmai ca globuleţele în pomul de Crăciun, parcuri industriale, fabrici chineze, japoneze şi norvegiene, aporturi de capital olandeze şi indiene, elementele de infrastructură la care tot visăm de decenii. Ai zice că Moş Crăciun se mută la Galaţi. Să fie doar un dans al iluziilor?
